Această sfântă sărbătoare din ziua de Vineri a Săptămânii Luminate ne aminteşte de o minune a Maicii Domnului săvârşită prin apa unui izvor. Ea este strâns legată de sărbătoarea Învierii Domnului şi este foarte importantă pentru creştini deoarece ne arată şi rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii.
Potrivit tradiției, Leon cel Mare înainte de a fi împărat a întâlnit pe când trecea printr-o pădure un orb rătăcit şi însetat, care i-a cerut apă. După ce a căutat apă în mai multe locuri şi nu a găsit, i s-a arătat Maica Domnului şi i-a grăit: ,, Nu e nevoie să te osteneşti Leoane, căci apa este aproape. Pătrunde mai adânc în pădurea aceasta şi luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați şi vei cunoaşte de îndată cine sunt eu, care sălăşluiesc aici de multă vreme”. Leon a făcut ascultare şi îndată orbul a început să vadă. Când a ajuns împărat Leon a construit o biserică în cinstea Maicii Domnului în apropierea acestui izvor. Din cauza cutremurelor biserica s-a fisurat şi a fost rezidită de Iustinian cel Mare în secolul VI, iar în secolul IX Vasile Macedoneanul şi fiul său Leon Înțeleptul au rezidit biserica, care a durat până în anul 1453, când a fost distrusă de otomani. Actuala biserică de la Constantinopol datează din secolul al-XIX-lea, iar la demisolul ei se află izvorul tămăduitor şi un paraclis.
Acest izvor de apă tămăduitoare a vindecat multe boli, răni, molime şi alte suferințe trupeşti şi sufleteşti ale celor care vin cu credință. El ne arată Izvorul cel viu al mântuirii noastre, pe Maica Domului, la care găseşte speranță, mângâiere şi încurajare tot sufletul creştinesc cel necăjit şi întristat.
Poporul român, care s-a născut creştin, aduce la picioarele Maicii Domnului cele mai sfinte sentimente de recunoştință pentru felul în care a lucrat în mijlocul acestui neam. Românii simt în Preacurata Fecioară o adevărată Maică la care pot să-şi plângă durerea şi să-şi spună toată nevoia şi necazul. În aceste vremuri tulburi Peasfânta Fecioară este pentru noi creştinii Maica iubirii, iertării şi milei. Dacă omenirea este incapabilă să-şi găsească drumul de întoarcere la Dumnezeu, dacă în lume se adaugă forțele distrugătoare ale răului şi morții, dacă nesiguranța şi frica marchează scurgerea zilelor, să privim încrezători la Maica noastră din ceruri.
Să ne bucurăm că Domnul Iisus Hristos Cel Înviat a luat-o lângă Sine pe Maica Sa, care este o adevărată Apărătoare în nevoi şi un adevărat Izvor de binefaceri. În această zi de sărbătoare, în toate bisericile ortodoxe, după oficierea Sfintei Liturghii se săvârşeşte slujba de sfințire a apei- aghiazma mică, după o rânduială specială şi se cântă: ,,Cu adevărat Tu eşti izvor de apă vie, Stăpână! Că bolile cele cumplite ale sufletelor şi ale trupurilor le speli numai cu atingerea Ta, ceea ce ai izvorât pe Hristos, apa de mântuire”.
Preot Bucurică Mihai