Experiența proiectelor analizate la Bruxelles arată că active precum expozițiile internaționale, bazele de date, standardele tehnice, platformele digitale sau programele de formare pot funcționa ca produse economice independente. Întrebarea principală nu este existența acestor active, ci modul în care ele sunt organizate, finanțate și guvernate.
Din această perspectivă, cazul FIFA reprezintă un exemplu interesant al unei tendințe mai largi: organizațiile non-profit dezvoltă tot mai multe active comerciale și caută modele prin care acestea să poată fi valorificate sustenabil, fără ca organizația să își piardă identitatea sau controlul asupra misiunii sale.
Pentru ecosistemul asociațiilor europene de la Bruxelles, această dezbatere nu este una complet nouă. Ea reflectă o schimbare de paradigmă în modul în care organizațiile non-profit privesc relația dintre misiune, active economice și instrumente de finanțare.
În viitor, diferența dintre o organizație care doar reprezintă interesele unui sector și una care își construiește o platformă economică sustenabilă ar putea fi determinată tocmai de capacitatea de a identifica, administra și dezvolta aceste active.