Modelul tradițional de finanțare al organizațiilor europene de la Bruxelles se bazează în principal pe cotizațiile membrilor – federații naționale, companii sau alte organizații profesionale. Acest mecanism a funcționat timp de decenii, însă presiunea asupra bugetelor și complexitatea tot mai mare a activităților au determinat multe asociații să caute surse suplimentare de venit.
Astfel au apărut noi direcții de dezvoltare: conferințe internaționale, expoziții, programe de certificare, baze de date specializate, platforme digitale, servicii de analiză sau programe de formare profesională. În multe cazuri, aceste activități au depășit rolul de instrumente de comunicare și au devenit produse economice cu propriul model de business.