FIFA este o organizaţie non-profit, însă Cupa Mondială reprezintă unul dintre cele mai valoroase active comerciale din sportul mondial. Drepturile de televiziune, sponsorizările globale, licenţele comerciale, vânzarea de bilete şi numeroasele activităţi conexe generează venituri de ordinul miliardelor de dolari.
Din informaţiile prezentate public, mecanismul analizat de FIFA presupunea crearea unei structuri comerciale separate care să administreze aceste active economice. Organizaţia ar fi rămas acţionarul majoritar, păstrând controlul asupra direcţiei strategice, în timp ce noua companie ar fi avut posibilitatea de a atrage capital şi parteneriate pentru dezvoltarea activităţilor comerciale.
Din perspectivă economică, punctul central al unei astfel de structuri este că investiţia nu vizează organizaţia non-profit în sine şi nici activitatea sa de guvernanţă, ci exploatarea comercială a unor active create şi dezvoltate de aceasta. Acest tip de model este utilizat de mult timp în alte economii.
În Statele Unite, universităţile folosesc frecvent companii specializate pentru administrarea proprietăţii intelectuale şi comercializarea rezultatelor cercetării. Organizaţiile sportive separă drepturile comerciale de activitatea instituţională, iar instituţiile culturale folosesc entităţi comerciale pentru administrarea licenţelor, magazinelor sau evenimentelor.
Elementul comun este acelaşi: organizaţia non-profit păstrează proprietatea şi controlul strategic asupra activelor sale, în timp ce activităţile comerciale sunt gestionate prin structuri specializate.
În Europa, astfel de modele sunt încă mai puţin răspândite, dar interesul pentru ele este în creştere. Numeroase asociaţii profesionale şi organizaţii sectoriale deţin active care au o valoare economică semnificativă, însă nu întotdeauna dispun de structurile necesare pentru a le dezvolta la potenţial maxim.