Nu este nimic neobișnuit ca, la vremea campaniilor electorale prezidențiale, așa, hocus-pocus, cu premeditare să apară pe seama ălora înscriși în cursa pentru Cotroceni niște dosare penale ori de altă natură. Dar nu în favoarea „catindaților” prezidențiabili.
Și românul de rând, pe bună dreptate, se întreabă o întrebare (se înțelege, retorică), de ce taman acum sunt aruncate în ochii opiniei publice și a organelor de justiție aceste dosare? De ce dacă o prezidențiabilă / un prezidențiabil a călcat mai demult pe bec, n-au fost luați la întrebări pe atunci? Și știți de ce? Pentru că unele dosare sunt niște jenante făcături – și încă m-am exprimat elegant – și care, după ce a trecut vâltoarea alegerilor, primesc NUP, pentru că nu este real ce e cuprins între coperțile lor.
Curată mahala românească. Iar când cu dosarele penale nu prea mai ține, mai nou, s-au pus în funcțiune alte găselnițe. Vă mai amintiți de una? A fost aia a plagiatului, a se vedea cazul Ponta și acum cazul Ciucă și cazul Geoană. Și cum nici găselnița asta nu mai este îndeajuns, au găsit alta mai dură, pentru că vizează orgoliul celui care râvnește la Salonul Oval de la Cotroceni: situația școlară din învățământul preuniversitar, dar și din cel universitar.
Pe Ciolacu unii – asta e directiva – îl fac de râs pentru media aia de 7 și puțin de la bacalaureat, iar pe blonda Lasconi, pentru grămada aia de note de 5 din anii de facultate. Or eu nu știu dacă chiar situația școlară dă măsura capacității de decizie în managementul prezidențiabil, în situația în care unul dintre candidații făcuți de râsul lumii își adjudecă la vot postura de președinte al României.
Părerile sunt împărțite. E drept, generalul cu 4 stele, Nicolae Ionel Ciucă, cel ce a fost să fie un „ostaș în slujba țării”, se poate lăuda cu faptul că a fost șef de promoție. Bravo, dom’ general; și dacă nu-l vor vrea românii la Cotroceni, ce ne facem? Uite apelez la o comparație, recunosc, cam aiurea, că nu se lipește de cazurile noastre, dar apelez: Einstein fost un elev și un student, conform „pedagogiei clasice”, cum zice românul „târâie-brâu”, ba a fost și repetent din pricina asta. Și, totuși, este Einstein. Vedeți, viața unui om, deci și a unui politician, depinde de împrejurări și, mai ales, de imprevizibile variabile într-o existență omenească.