Spune acum, cu fariseism, o parte a „clasei politice”, cum că s-a lovit nemilos în dreptul constituțional al fiecărui cetățean de a alege și de a fi ales și că Biroul Electoral Central (BEC) și Parchetul ar fi trebuit să-i spună viforoasei doamne „stop joc!”, dar n-a făcut-o.
Și, ca atare, cineva trebuia să-i spună, s-o trezească la realitate (oare poate fi trezită?) pe această – și n-am să fiu într-atât de inelegant ca de-alde CTP – pseudojustițiară din mahalaua, neducând lipsă de chivuțe cu gura spartă, politicii românești, și care-aleargă, dus-întors, de la Putin la Soros, acest joc de glezne al Dianei, punând România, da, în primejdie. Căci delirul Dianei este ca o bombă cu efect întârziat pentru propria-i patrie. Și, mai ales că este vorba de un delir premeditat și nicidecum inconștient.
(N.B. Recent, Parlamentul European a lovit-o-n soartă, ridicându-i dreptul, pe o săptămână, de a mai luat cuvântul și, pe deasupra, i-a tăiat și din indemnizație. Ei, vedeți, și poate fi acuzat acest suprem for european că nu este democratic? Și n-am auzit, pe la PNL, AUR și USR nici măcar o vorbuliță de protest). Eu nu sunt jurist de profesie, dar îndelungata mea viață de jurnalist mi-a dezvoltat anumiți senzori și care mi-au semnalat că CCR a fost nevoit de atitudinile neconstituționale și antiromânești ale Dianei să-i taie calea spre Cotroceni. Unde, oricum, n-ar fi ajuns. Dar nu poți defila la nesfârșit cu un astfel de personaj în fața lumii).
Deci, în concluzie, sunt de acord cu pertinentul analist politic, Alina Mungiu-Pippidi – cu care nu întotdeauna am fost la aceeași vorbă – și care a analizat cu luciditate acest caz: Bravo, CCR! Cât despre fariseii din PNL, AUR și USR, pot spune că s-au umplut de ridicol. Există, însă, un dar: CCR ar trebui să fie extrem de atentă ca nu cumva să sară peste „linia roșie”!