sâmbătă, 11 iulie, 2026

Deșertăciune (I)

Editorial * Corespondență de la Bruxelles

Publicitate



Citeşte şi

Idealuri mari, bucurii amânate și adevărul simplu – viața nu are variantă de probă. Nu e obligatoriu să atingi idealul. Sună bine. Dă bine. Problema apare când idealul e atât de sus încât nu mai e reper, ci decor. Îl invoci, dar nu-l atingi. Și, între timp, pari mai degrabă un visător simpatic decât un om eficient.

Ne place să spunem că important e drumul, nu destinația. În realitate, trăim ca și cum drumul ar fi o corvoadă: „să treacă”, „să scap de”, „să ajung odată”. Practic, ne grăbim să consumăm viața ca să ajungem la momentul în care, teoretic, vom începe să o trăim.

Bucuria? O amânăm. Perseverența? O confundăm cu încăpățânarea de a merge în gol.

Apoi vine scuza universală: „fac pentru ai mei”. Nobil, desigur. Dar folosit prea des, sună a alibi.

 

Publicitate



LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele ştiri

APM „Construire cimitir eparhial ‘Grădina Învierii’, capelă, clopotniță, trapeză, sedii administrative ale Arhiepiscopiei Târgoviște și organizare de șantier”

Arhiepiscopia Târgoviștei, anunță publicul interesat asupra luării deciziei etapei de încadrare de către Direcția Județeană de Mediu Dâmbovița: nu...

Citeşte şi...