O stare de spirit românească: „Crizantema de Aur”

Este ceea ce a demonstrat – şi poate că era nevoie mai mult ca oricând în aceste vremuri de contestare a iubirii de patrie – sub semnul unei tonice emoţii, ediţia a 57-a a Festivalului Naţional al Romanţei „Crizantema de Aur”. Şi asta fiindcă s-a simţit o reală emoţie a Dorului în Târgovişte, cetate a atâtor afirmări de Spirit românesc şi cu prilejul celorlalte ediţii recente ale acestui cel mai longeviv festival din spaţiul culturii noastre naţionale. Iată, ca semnatar, pentru a 57-a oară, a poveștii „Crizantemei de Aur”, îmi place să cred că sunt un martor credibil, mai cu seamă de când a pătruns şi pe meleagurile patriei doinite suflul otrăvitor al globalizării distrugătoare de naţiuni. Celebra de acum manifestare muzicală a făcut ca, ediţie de ediţie, datorită pasionatei dăruiri sufleteşti a revigoratorilor săi fără de odihnă, Alina Mavrodin Vasiliu şi Teodor Vasiliu, însă şi cu sprijinul Consiliului Judeţean Dâmboviţa, al Consiliului Local şi Primăriei fostului ilustru Scaun voievodal de domnie, şi nu numai, îi unește pe români de la Nistru până la Tisa, şi mai departe, pe unde mulţi îşi duc traiul dincolo de fruntarii. Căci, sub patriotica deviză „Romanţa ne uneşte” – şi nu doar în vorbe, ci, cu prisosinţă în fapte de cultură, revelatoare – „Crizantema de Aur” a devenit, repet, mai mult ca oricând, un admirabil izvor de apă vie întru păstrarea Tradiţiei şi Identităţii noastre naţionale. Ca atare, el, festivalul este, fără nicio îndoială, o stare de spirit a naţiunii române, nu numai a Târgoviştei, dar, de fapt, istoriceşte, Târgoviştea a fost dintotdeauna o generatoare a acestei stări, şi, prin ea, acum, Romanţa, se poate spune, este o culturală Raţiune de a Fi a românilor, a românităţii. Şi ce vreţi mai mult, ca dovadă peremptorie, decât faptul – şi ediţia 2024 este, la rându-i, o mărturie în acest sens – că, şi pe scenă, şi în juriu, festivalul, şi astfel poate fi privit şi ca un forum naţional, a reunit prestigioşi oameni de cultură de pe ambele, ţărmuri ale Prutului, mari interpreţi ai Romanţei, şi concurenţi la graţiile „Crizantemei” din toate zările locuite de români. Aşadar, „Romanţa ne uneşte” în cuget şi-n simţire românească. Şi ne va uni cât fi-va neamul românesc.