După mai bine de 25 de ani petrecuți în inima Bruxelles-ului european, am urmărit evoluția acestei teme. Competitivitatea industrială nu este o idee apărută recent. A revenit periodic în centrul agendei europene, de la Strategia de la Lisabona până la dezbaterile actuale privind viitorul economic al Uniunii. Diferența este că astăzi nu mai vorbim despre un avantaj competitiv într-o lume stabilă, ci despre capacitatea Europei de a-și păstra modelul economic și social într-un context global marcat de rivalități tehnologice, schimbări geopolitice și presiuni industriale.
Autonomia strategică europeană a devenit, în acest context, un proiect politic matur. Nu înseamnă izolare și nici retragerea Europei din economia globală. Înseamnă capacitatea de a decide, de a produce și de a proteja sectoarele esențiale pentru viitor. De la energie și apărare până la sănătate, tehnologie și infrastructură critică, Europa are nevoie de o bază industrială proprie și competitivă.