În ultimele luni am asistat la un concept comunicațional nou, cu sau fără voia noastră. A început cu echipa de fotbal a României care a fost peste așteptări la Campionatul European din această varã. Brusc, a apărut Generația de Suflet, desigur ca un răspuns de poziționare față de Generația de Aur a lui Gigă Hagi. Au urmat Jocurile Olimpice și din nou au fost evoluții plăcute ale delegației României, iar conceptul de medalie de suflet a fost mediatizat. E drept mai puțin articulat, dar totuși prezent.
M-am întrebat desigur, de ce acum a apărut acest concept „de suflet”, care e de fapt sensul și, mai ales, ce urmează?
Sociologii pot să dezvolte narative complexe, dar autorul acestui material vã propune o abordare diferită. Putem avea o Europã de suflet? Adică să existe conexiunea necesară, la nivelul mental colectiv, care să ne apropie de ideea europeană. E deja de notorietate că proiectul european, început după cel de-al Doilea Război Mondial, a prins teoretic și practic. A fost o construcție elitistă, vizionară, dar a adus pacea și prosperitatea economică.
Nu întâmplător, după eliberarea Estului continentului de către dominația sovietică valorile europene au fost adoptate treptat de întreg continentul. Cel puțin așa e povestea, iar excepțiile confirmă regula.
S-a încercat chiar o mai bună comunicare între instituțiile europene și cetățeni săi, dar această utopie a fost progresiv ajustată. În sensul că, și asta a fost schițat încă de acum 15 ani, principala melodie europeană este legată de pace și prosperitate. Atâta s-a putut și nu e rău, hai să fim realiști.
Dacă revenim la abordarea de suflet, observăm că ceea ce ne-a apropiat de naționala de fotbal a fost simplicitatea și ambiția. Nu au fost nazuri de vedetă, nu au fost șmecherii sau chestii ascunse. Am văzut că alergând mult, cu ambiție, cu inteligență și strategie, ne iese. Da, dar unii zic că am avut și noroc. Nu asta e important, norocul face parte din joc, dar trebuie să ai prestanțã constantã și să fii pe măsura timpului.
Asta este de fapt și cu parcursul euroatlantic al României, până acum am fost acolo, iar când s-a ivit posibilitatea să ne alăturăm alinţei NATO, am răspuns prezenți. Chiar și intrarea în Uniunea Europeană a fost precum o calificare, dar plină de succes.
Revin acum, care sunt elementele necesare pentru o Europã de suflet? Tema e vastă, dar cu siguranță e ceva la care trebuie să ne gândim și să reflectăm.