Cornel Cornea este unul dintre cele mai importante nume din sportul dâmboviţean. După o carieră bogată ca sportiv, acesta a trecut la antrenorat şi a reuşit să producă de-a lungul anilor mulţi campioni. Cornel Cornea nu a scris istorie doar la Târgovişte, ci a fost şi antrenor al lotului naţional al României (2003-2007 şi 2013), dar şi al lotului naţional al Braziliei (2008, înaintea JO de la Beijing). Ajuns la 76 de ani, acum coordonează propria academie şi are un singur gând, să continue să crească sportivi de mare performanţă.
„Dacă nu te mişti, nu ai viaţă”
În ciuda vârstei, acesta găseşte resursele necesare pentru a continua activitatea sportivă şi a ţinut să dezvăluie secretele longevităţii. „Trebuie să spun că bucuria e de partea mea. Încă mai pot să fiu printre sportivi şi la vârsta asta, la 76 de ani. În primul rând, trebuie să ai o ereditate foarte bună, după care să ai grijă de ea. E vorba de alimentaţie, de odihnă şi de mişcare, astea sunt secretele longevităţii. E important să ai o genă bună. Mănânc foarte puţin, de două ori pe zi, numai mâncare gătită, nu alte nebunii care se poartă acum. Nu am fumat niciodată. Nu consum dulciuri, sucuri sau alcool. Mişcarea este primordială. Dacă nu te mişti, nu ai viaţă”, a transmis antrenorul dâmboviţean.
„Mi-am realizat visul, să am sala mea”
Maestrul Cornea îşi doreşte ca academia pe care o conduce să aibă rezultate de cel mai înalt nivel în perioada următoare şi este de părere că mediul actual este unul mai complicat pentru sportivi. „Eu mi-am făcut o asociaţie, Academia de Lupte Cornea, cu sala mea. Am în jur de 15 copii, încă vin către sport. E o generaţie bună, am câţiva sportivi buni la U15 şi U17. A fost o alegere bună, în sensul că Georgiana şi Marin Filip sunt doi profesori de elită, care au dus mai departe ce am început eu la Târgovişte. Mă bucură foarte mult acest lucru, sunt mândru că în spatele meu sunt nişte profesori de elită. Sunt diferenţe majore între generaţii, pentru că acum sunt alte tentaţii, calculatore sau telefoane, pe care noi nu le aveam. Sunt foarte multe influenţe şi la şcoală, greu de controlat. Trebuie să ne adaptăm şi să luptăm ca cei mici să renunţe la toate aceste surplusuri. Din punct de vedere profesional, am tot ce îmi trebuie şi mi-am realizat visul, să am sala mea şi să fac un program aşa cum ştiu. Sper să avem şi rezultate cât de curând”.