Tot mai multe state pregătesc scheme prin care proiectele private primesc garanții publice în schimbul unor chirii controlate sau a vânzării locuințelor la prețuri limitate. Această abordare nu exonerează statul, ci îl responsabilizează. Statul devine arhitectul unei piețe a locuirii funcționale: stabilește reguli clare, combate specula, investește în infrastructură, monitorizează calitatea și accesibilitatea. Nu construiește singur, dar nici nu lasă piața să se autoreglementeze haotic. Într-un ecosistem mixt, în care resursele publice și cele private conlucrează strategic, Europa poate recupera decalajele create în ultimele două decenii.
Locuințele nu sunt doar ziduri și acoperișuri — sunt infrastructura socială a unei vieți demne. Fără o politică coerentă a locuirii, Europa riscă să transforme orașele în enclave ale celor privilegiați și să sacrifice mobilitatea, creativitatea și solidaritatea care au stat la baza proiectului european. Un stat responsabil, sprijinit de instrumente europene și de investiții private reglementate, poate reda locuirii statutul care îi aparține: un drept fundamental și un pilon al dezvoltării sustenabile.