Un altfel de joc al Chindiei

Prima și cea mai importantă constatare după meciul Afumați – Chindia 0-2 este aceea că un plus important în jocul echipei a fost posesia. Din cât am putut urmări această partidă, cred că raportul la acest capitol a fost cam 60%, chiar peste, în favoarea elevilor lui Costel Pană. Acest lucru este foarte îmbucurător în perspectiva partidei cu Slatina, echipă evidențiată prin stăpânirea acestui capitol, mai cu seamă după venirea lui Claudiu Niculescu. Am văzut în jocul târgoviștenilor multe pase precise și combinații inspirate, mai ales în zona centrală, dar și pe benzi. Rareori am văzut-o pe Chindia atât de incisivă, lucru apreciat și de grupul de suporteri târgovișteni. Regretul cel mai mare este că trezirea aceasta, dacă luăm în calcul și partida cu Ceahlăul, parțial, s-a produs prea târziu pentru a putea încheia sezonul fără emoții. Nu, acestea rămân și, probabil, se vor prelungi și după ultima etapă, din păcate. Dar, rămâne speranța că fără ea, viața însăși nu are niciun sens.  În plus, în jocul cu CS Afumați, Chindia a dat ceva semne de maturitate, zic eu, normale, după atâta vreme de când acești jucători evoluează împreună. Concluzionând, putem spune că a fost un altfel de joc al Chindiei, mult pozitivat față de lunga perioadă crepusculară. Desigur, după două victorii consecutive, jucătorii au început să creadă în valoarea lor reală și în șansele pe care încă le mai au pentru salvarea de la retrogradare. Văzând lotul Chindiei, mulți antrenori s-au mirat cum a fost posibil ca echipa aceasta să ajungă în postura de acum. Eu am convingerea că în sezonul viitor, tot de Liga a 2-a, Chindia Târgoviște, cu aceiași jucători, va fi cu totul alta. Deocamdată, până la jocul cu Slatina, muncă, muncă, muncă.