Crizele din ultimii ani conduc la situații și provocări noi, prilejuite în special de punerea sub semnul întrebării a unor clauze de cooperare economică la nivel internațional. În noul context, de „Europă pragmatică”, există noi oportunități greu de anticipat în trecut, care necesită acțiuni rapide, mai ales la nivelul statelor membre UE.
Pentru a profita de aceste noi tendințe, România trebuie să fie vizibilă în rețelele industriale europene. Apartenența la structura comunitară dă posibilitate sectorului privat românesc să joace de la egal la egal cu organizațiile provenite din statele fondatoare europene. Proactivitatea capitalului naţional e necesară deoarece de multe ori „ne sesizăm” prea târziu, nefiind reprezentaţi la Bruxelles cum se cuvine, informaţional şi ca putere de lobby. Fără o informare promptă juridică, tehnică, economică, e greu de elaborat o poziţie naţională care să poată fi eficientă, ca proiecţie şi acţiune. E foarte important ca şi capitalul naţional să înţeleagă că o „abordare europeană” nu este o investiţie „în eter”, dar nici una cu impact imediat, ci o chestiune de supravieţuire pe termen mediu şi lung. Dacă nu ştii să anticipezi şi să influenţezi mediul decizional, nu ai un viitor sustenabil, deoarece riști să fi mereu luat prin surprindere. Nu în ultimul rând, reţeaua contează, iar networkingul la nivel decizional dă naştere de multe ori, prin colegi de interese europene, la oportunităţi economice. Se creează punţi de cooperare între capitalul naţional şi cel străin, nişe de export sau de investiţii, se dezvoltă în timp alianţe şi prietenii sustenabile.