Curiozitatea a fost firul roșu al parcursului meu. M-a condus în locuri neașteptate, m-a ajutat să ies cu demnitate din altele și mi-a arătat că a fi curios înseamnă, în fond, a rămâne viu. Curiozitatea e antidotul rutinei — te obligă să întrebi, să greșești, să reiei drumul cu răbdare. Nu e esențial să atingi idealul; important e să mergi spre el cu bucurie și perseverență. Într-o lume grăbită să impresioneze, e reconfortant să te distingi prin normalitate.
Am trăit 26 de ani în România și 28 în Belgia. Două lumi, două ritmuri, două feluri de a înțelege viața. România mi-a oferit începuturile — energia, prieteniile, reperele. Belgia mi-a oferit șansa unei noi construcții — familia, echilibrul, dorința de a-i sprijini pe ceilalți să-și găsească direcția. Uneori am fost îndrumător, alteori învățăcel, dar mereu cu aceeași dorință de a învăța și de a da mai departe.
Timpul trece, dar amintirile bune rămân surprinzător de vii. Au o rezistență aparte — par făcute din optimism. Da, au existat și eșecuri, însă am învățat să le privesc cu luciditate și cu recunoștință. Fiecare a adus ceva valoros, chiar dacă acel „ceva” a fost doar o lecție de răbdare sau de acceptare.