Forma modernă de parteneriat public-privat funcționează deja în Austria, Olanda sau Danemarca, unde mii de locuințe sunt dezvoltate de firme private, dar la standarde sociale: prețuri plafonate, chirii predictibile, criterii transparente de atribuire. Statul își asumă o parte din risc prin garanții, granturi sau scutiri de taxe, în schimbul unor angajamente clare privind accesibilitatea. Este un model realist și eficient, care mobilizează capital privat în interes public și reduce presiunea speculativă asupra pieței imobiliare.
Uniunea Europeană începe, la rândul ei, să înțeleagă că locuirea nu mai este doar o chestiune socială, ci una economică. Fără locuințe accesibile, competitivitatea europeană scade, mobilitatea forței de muncă este blocată, iar tinerii amână întemeierea unei familii. Fonduri uriașe precum noul Fond European pentru Competitivitate poate finanța construcția de locuințe accesibile și infrastructura aferentă. Tot mai multe state pregătesc scheme prin care proiectele private primesc garanții publice în schimbul unor chirii controlate sau a vânzării locuințelor la prețuri limitate.