Inițiativa moțiunii de cenzură împotriva Comisiei Europene, condusă de Ursula von der Leyen, nu e o formă de curaj. Este o dovadă clară a neînțelegerii felului în care funcționează politica europeană. Dacă intri într-un joc cu reguli clare – moțiuni, negocieri, alianțe – și insiști să joci după logica de talk-show, nu doar că nu câștigi, dar te descalifici în ochii partenerilor.
În Parlamentul European, gesturile teatrale nu impresionează. Nu pentru că Europa nu tolerează opoziția – dimpotrivă, critica este parte vitală a mecanismului democratic –, ci pentru că opoziția are nevoie de argumente, nu de lozinci.
Inițiatorii moțiunii au încercat să transforme o instituție în teren de campanie. Au făcut-o în România, o fac acum și la Bruxelles. Dar în forul european nu câștigi teren cu scandal, ci cu proiecte, cu idei, cu coerență. Și cu alianțe. Nu cu postări pe rețele sociale și declarații tăioase în plen.
Moțiunea recentă a fost, în realitate, un test. Nu pentru Ursula von der Leyen – al cărei mandat este susținut ferm de majoritatea europeană –, ci pentru cei care au inițiat-o.
Și l-au picat. Cu zgomot, dar fără efect. A fost un exercițiu de imagine, nu de politică. Iar în politica europeană, imaginea fără substanță te lasă pe margine.