Europa se află într-un moment de alegere. Poate continua cu un buget minimal și cu o coordonare incrementală, riscând să rămână un actor economic fragmentat. Sau poate imagina un salt curajos către o capacitate bugetară comună reală, ancorată probabil în zona euro, care să redefinească modelul de guvernanță europeană.
Întrebările devin inevitabile: câtă solidaritate sunt dispuse statele să accepte? Câtă integrare democratică este necesară pentru a legitima un buget comun substanțial? Și, mai ales, poate Europa să rămână competitivă global fără să își regândească radical arhitectura financiară?
Integrarea europeană nu mai este doar o poveste despre piața internă și reglementări tehnice. Este o dezbatere despre putere, resurse și viziune strategică. Iar dacă Europa vrea să joace un rol major într-o lume dominată de blocuri economice și geopolitice mari, atunci întrebarea despre un buget comun de 5–10% din PIB nu mai pare o utopie – ci o provocare inevitabilă.