Evanghelia Duminicii a 19-a după Rusalii ne aduce înainte un mesaj de o înaltă trăire duhovnicească, un mesaj simplu, ușor de înțeles, dar greu de împlinit, și anume: iubiți-vă vrăjmașii.
Mântuitorul Iisus Hristos aduce o schimbare de atitudine deoarece cf. Matei 5,43 în Vechiul Testament circula îndemnul: ,,Ați auzit că s-a zis: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău”. Domnul nostru Iisus Hristos aduce o lege nouă pentru că înlocuiește ura față de vrăjmași cu legea iubirii față de aceștia.
Primul îndemn care se desprinde din textul evanghelic este: ,,Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea” (Luca 6,31). Cu alte cuvinte, Mântuitorul ne spune că trebuie să facem numai fapte bune, să nu facem oamenilor răul pe care ei ni-l fac, ci doar ceea ce ne dorim noi să ne facă ei, adică binele.
Din viața pământească pe care a avut-o Mântuitorul, observăm că El Însuși ne dă exemplu de iubire desăvârșită, de iubire față de cei ce Îl urau deoarece atunci când L-au dus ca să fie răstignit, S-a rugat pentru ei: ,,Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac” (Luca 23,24). Exemplul Său a fost urmat și de Întâiul Mucenic al Bisericii, Sfântul Arhidiacon Ștefan, care atunci când era omorât cu pietre, acesta se ruga pentru iertarea celor care l-au osândit la moarte: ,,Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” (Fapte 7,60).
Este greu ca firea egoistă a omului, care tinde spre răzbunare, să se îndrepte atât de mult, încât cel care este umilit să vrea binele celui care îi face rău. De aceea, Evanghelia ne îndeamnă ca atunci când observăm că nu putem să iubim pe cei care ne urăsc, noi trebuie ca să ne rugăm, să cerem ajutorul lui Hristos pentru ca iubirea Sa milostivă să vindece sufletul rănit de răutatea vrăjmașilor și să-i dăruiască harul iubirii Sale milostive.
Atunci când ne rugăm pentru îndreptarea vrăjmașilor noștri, trebuie să avem credință în ajutorul lui Dumnezeu deoarece El, atunci când ne așteptăm mai puțin, în chip tainic, schimbă atitudinea vrăjmașilor noștri în urma răbdării și a rugăciunii stăruitoare. Alți oameni aleg să își vină în fire în momentul în care Dumnezeu le dăruiește binefaceri, pe care nu le merită. Un astfel de exemplu îl reprezintă Zaheu vameșul, care a ales să își schimbe viața nu în urma unei pedepse, ci pentru că i s-a oferit o cinste pe care nu o merita, aceea de a fi vizitat de Însuși Iisus Hristos în casa sa (cf Luca 19, 1-10).
Prin urmare, înțelegem din textul evanghelic din Duminica a 19-a după Rusalii că pentru a putea să fim fiii Celui Preaînalt trebuie să avem puterea de a ierta și de a iubi inclusiv pe vrăjmașii noștri, fiindcă Dumnezeu este model de iubire infinită, de iubire care învinge moartea, iar cei care cred în El, chiar dacă vor muri, vor trăi în veci.
Pr. Ivasciuc Florin-Valentin, Parohia Cocani