Îmi este greu să înţeleg de ce tot mai mulţi microbişti sunt surprinşi de faptul că trei dintre cele patru formaţii dâmboviţene care activează la nivel naţional luptă în această stagiune pentru evitarea retrogradării. Echipele noastre suferă la toate capitolele. Din punct de vedere financiar, toate formaţiile dâmboviţene au înregistrat probleme importante în acest an. De asemenea, la capitolul infrastructură sportivă lucrurile se prezintă rău. Chiar dacă Chindia are un stadion renovat, iar acum se lucrează la o nouă arenă în Târgovişte, în acest moment, clubul târgoviştean nu beneficiază de o bază de pregătire decentă, adaptată la cerinţele anului 2025. Stadionul de la Pucioasa arată deplorabil, la Moreni nu s-a mai investit de ani buni, iar Titu a primit cu greu avizul de a evolua la Hagioaica în play-off. Chindia Târgovişte, Flacăra Moreni, FC Pucioasa şi Urban Titu au un lucru în comun. Toate supravieţuiesc din bani publici, factorul politic fiind implicat în activitatea acestor cluburi. Din păcate, mulţi dintre cei care au putere de decizie nu înţeleg faptul că este nevoie de profesionişti în cadrul cluburilor, pentru ca lucrurile să funcţioneze aşa cum ar trebui. Atunci când în organigrama unui club sunt aduşi oameni pe baza prieteniilor, şi nu a cunoştinţelor, se alege praful. Judeţul nostru este plin de „şerpi”, care se mută de la un club la altul, ţintind de fiecare dată o victimă cât mai ofertantă din punct de vedere financiar. Din păcate, în urma lor rămâne dezastru, de fiecare dată. S-a întâmplat la echipa de baschet, acum pare să se întâmple şi la volei, dar mai ales la Chindia Târgovişte. De asemenea, atmosfera este tensionată şi la Moreni, acolo unde, culmea, cel mai criticat este Gabi Paraschiv, omul care a ţinut echipa pe linia de plutire atâţia ani, în condiţii extrem de grele. Dar acesta este un exemplu perfect pentru zicala „Cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. Antrenorii şi jucătorii sunt în atenţia tuturor, dar la o analiză mai profundă, putem înţelege că probleme încep din birouri, acolo unde sunt tot mai mulţi patroni pe bani publici şi „specialişti”. Fotbalul dâmboviţean este în cădere liberă, iar dacă am ajuns să facem sărbătoare din evitarea retrogradării, este o problemă mare. Nu cred că lucrurile se vor schimba prea curând. Cluburile dâmboviţene nu vor progresa, atât timp cât vor fi finanţate doar din bani publici. Fără susţinere din mediul privat, fără investiţii în sectorul juvenil şi fără profesionişti în cadrul cluburilor, fotbalul dâmboviţean va ajunge din ce în ce mai jos.