Fondul European pentru Competitivitate va avea cel mai probabil o alocare geografică, așa cum au avut de-a lungul timpului și alte programe europene. Dacă ne uităm la modul în care au fost implementate instrumente similare în trecut, putem anticipa că vor exista decupaje și priorități stabilite la nivelul fiecărui stat membru. De aceea, este esențial ca România să se pregătească din timp și să identifice rapid acele zone interne cu potențial real de competitivitate la nivel european. România trebuie să elaboreze un plan național coerent, prin care să își definească propria contribuție la competitivitatea Uniunii Europene. Trebuie să privim lucrurile într-o manieră largă, integrată, nu limitată doar la segmentul IT sau la tehnologiile de vârf precum inteligența artificială. Competitivitatea europeană depășește cu mult sfera tehnologică; include industrii tradiționale, resurse umane, infrastructură, capacități industriale, agricultură performantă, energie, inovare în multiple domenii și, mai ales, capacitatea statelor membre de a acționa coerent într-un cadru comun. Un aspect foarte important este ca fondul să fie privit din interiorul Uniunii, nu din exterior. Fondul European pentru Competitivitate aparține României în aceeași măsură în care aparține Germaniei, Franței sau oricărui alt stat membru. Nu trebuie să îl tratăm ca pe un mecanism din care doar cerem bani, pentru că nu este un fond de preaderare. Dimpotrivă, este un instrument prin care putem contribui la designul și direcțiile strategice ale competitivității europene, a pledat el.


