Victoria Maiei Sandu de duminică, 20 octombrie și la referendumul constituțional pentru aderarea Republicii Moldova în UE, și la prezidențiale, poate fi privită ca una „a la Pirrus”. Și aceasta pentru că scorurile la ambele scrutine sunt foarte strânse, cei ce nu doresc să meargă în direcția Bruxelles, ci în direcția Moscova, iar omul lui Putin, Alexandr Stoianoglo, îi suflă în ceafă Maiei Sandu.
Așa că Maiei nu-i mai rămâne până la cel de-al doilea tur al prezidențialelor (3 noiembrie) decât un spațiu de timp extrem de scurt, timp în care este nevoită să facă un efort colosal de coagulare a românilor de dincolo de Prut, și nu numai, dar și a cetățenilor Republicii Moldova, în jurul ei, convingându-i de avantajele integrări acestui mic stat românesc în UE și de imensele pericole ale rămânerii sub influența Rusiei putiniste, care poate duce chiar la ceea ce ar fi un fapt și pentru ei, și geopolitic, înfiorător: reîngurgitarea de către Rusia a acestui strămoșesc pământ al românilor, luat cu japca la 1812 de către Sankt-Petersburg, și la 1940/1944 de către Stalin.
Nici Maia, nici proeuropenii/proromânii nu își pot permite să se culce pe o ureche, luând în calcul că referendumul pentru integrarea în UE a trecut, ar fi cum s-ar păcăli pe ei înșiși, căci, a nu se uita, repet, a trecut cu disperare la limită, iar Kremlinul nu doarme. De ce? Ce interes are pe seama acestui stat, e drept, artificial, creat prin ciopârțire, ca la abator, de Stalin, care i-a smuls teritorii dăruite Ucrainei Sovietice? Să spunem că, din punct de vedere geopolitic, un interes, mai ales geostrategic, uriaș. Kremlinul, și mai cu seamă țarul Vladimir, nu pot admite nici în ruptul capului, era să zic al turbincii ca o menghină de gheață siberiană, că au pierdut „vecinătatea apropiată”, văzută ca un „cordon sanitar” peste care Uniunea Sovietică era până acum 35 de ani stăpână (doar România, sub Ceaușescu, afirmându-și independența, stârnindu-i frisoane de ură antiromânească), ținând, astfel, la distanță influența … bolnavei „lumi libere” și a NATO.
Or, dacă Maia Sandu își va adjudeca Victoria duminică, 3 noiembrie, Basarabia va aduce UE prea aproape de Rusia și, pe cale de consecință, și NATO și astfel rușii vor râvni și ei la democrația și prosperitatea… bolnavei „lumi libere”. Ceea ce ar produce și un șoc geopolitic nimicitor, prin pierderea Transnistriei, pe care ar fi posibil să o dea la schimb Chișinăul Kievului. O fi Republica Moldova un stat minuscul pe harta politică a lumii, deci, dar poziția ei geopolitică/geostrategică este la o răscruce de mari interese și pentru Washington și Bruxelles.
Pe de o parte, îi conferă un rol extrem de important, și cu precădere acum, când în Ucraina se desfășoară un război de agresiune criminal, care, dacă va fi pierdut de Kiev, iar Maia Sandu va fi învinsă de omul lui Putin, Rusia va ajunge în granițele României și ale UE și NATO, consecințele fiind înspăimântătoare și pentru noi, românii, și pentru Occident.
Pentru că, având în vedere previziunile funeste ale unor analiști politici și militari, și a unor bine informați oameni politici, și din Statele Unite, dar și din Marea Britanie și din UE/NATO, Putin va trece în forță aceste granițe, călcând în picioare toate tratatele internaționale, urmărind a reface „cordonul sanitar” și mărșăluind spre inima Europei.
Iată care este miza, repet, uriașă, a scrutinului prezidențial de duminică, 3 noiembrie, din Republica Moldova. Și de ce Maia Sandu este obligată de soarta viitoare nu numai a propriei țări, dar și a Europei, să iasă învingătoare. Să-i urăm izbândă, căci izbânda ei va fi și a noastră și a lumii cu adevărat democratice.