O viață întreagă am fost terorizat de votul în unanimitate. De ce? Pentru că, în majoritatea cazurilor, votul e aranjat – zice-se – pentru a da greutate deciziei democratice, dar, în realitate, era doar o formalitate impusă.
Așa și la această CCR – un fel de CC al PCR, în care votează toți la comandă politică și apoi se justifică public cu unanimitatea. Vorba cântecului: „Gândim la fel, simțim la fel”. Unora le-o fi plăcând mult, dar pe mine mă zgârie pe creier. Speram ca, după ’89, se va duce dracului unanimitatea asta la votări, dar constat că noul CC al PSD, PNL și UDMR votează doar în unanimitate în politica de cadre.
Îmi vine în minte lozinca afișată în birourile activiștilor din vremea comunismului: „Cadrele hotărăște totu’ ”… și nimeni nu îndrăznea să o corecteze. Tot așa cum nici astăzi, în așa-zisa democrație, nu se învrednicește nimeni să spulbere aberantele hotărâri luate în unanimitate, chiar dacă încalcă legi și drepturi constituționale.
Și, uite-așa, a ajuns țara noastră de râsul întregului Occident, pentru că sistemul nu vrea să lase puterea și merge înainte cu unanimitățile. Tot înainte, tovarăși!