Franța și Germania vorbesc despre o „autonomie strategică”, dar Europa nu are o armată comună puternică. Dacă Uniunea Europeană nu își dezvoltă capacități strategice reale, riscă să rămână un „uriaș cu potențial economic, dar un pitic politic și militar.”
În acest context, este bine de menționat Doctrina Monroe, fundamentul politicii externe americane în emisfera vestică. Enunțată de președintele James Monroe la 2 decembrie 1823, a fost una dintre cele mai influente declarații de politică externă ale SUA. Scopul său inițial a fost să prevină interferența puterilor europene în America Latină, dar, de-a lungul timpului, a evoluat într-un instrument de justificare a intervențiilor americane în regiune. Doctrina Monroe a fost un principiu defensiv împotriva colonialismului european.
Poate nu este rău ca la nivel european să se fundamenteze o Doctrină Monroe, care, în premieră, definește viziunea de independențã a Uniunii Europene. Realist vorbind, dacă Uniunea Europeană ar încerca să adopte o doctrină similară Doctrinei Monroe, ar însemna o limitare a influenței SUA în Europa, atât pe plan militar, cât și economic și geopolitic. Totuși, fără o armată comună și o economie mai puțin dependentă de tehnologiile americane, Europa va rămâne într-un parteneriat strâns cu SUA, cu sau fãrã voia sa.