În ceea ce privește soarta Basarabiei, sau a ceea ce se numește oficial, cu recunoașterea ONU, Republica Moldova, după ieșirea ei din gulagul URSS – între timp, defunct – dar înlocuit de Federația Rusă, cu criminale porniri imperialiste… Așadar, acest strămoșesc pământ românesc, locuit în majoritate de români, se află, în acest moment, într-un iminent pericol de a fi din nou reîngurgitat, cu sălbăticie, de țarismul cu apucături bolșevic-staliniste reînviat de țarul oligarhic Putin. Sau, cum îi mai spun eu, Vladimir cel Groaznic. Și pe bună dreptate o spun, căci faptele lui, de o inimaginabilă violență, ne demonstrează fără putință de tăgadă. A se vedea războiul genocid pe care l-a declanșat împotriva Ucrainei și ale cărui efecte nocive le resimte, de pildă, Europa întreagă.
Dar Vladimir cel Groaznic nu se va opri la Ucraina și a îndreptat cătarea Armatei Roșii și înspre alte teritorii care, cândva, au făcut parte, prin cuceriri, din Uniunea Sovietică și pe care, zor-nevoie, acum ori niciodată, o vrea reînviată din groapa istoriei. Basarabia, atâta cât a mai rămas după ce a fost tranșată ca la abator de Stalin, din 1940, pe seama Ucrainei, este amenințată cu readucerea ei în gulagul Kremlinului putinist, care o vrea adusă cu celeritate și în genunchi. Ca atare, nu mai este timp de pierdut. Deci, ce ar fi de făcut? Realitatea geopolitică a acestui moment critic ne oferă doar două variante posibile/soluții, iar Patria Mamă, România, are un cuvânt greu de spus. Pentru că, dacă și-l va spune ACUM, acționând rapid și cu înțelepciune diplomatic-patriotică, se va salva și pe sine.
Prima variantă, sau soluție, ar fi ca UE să procedeze ACUM la aderarea părții pierdute a României de peste Prut la marea familie unită a „bătrânului continent”, sub drapelul albastru cu stele aurii, chiar dacă Chișinăul nu a îndeplinit toate condițiile de aderare, dar este pe drumul cel bun pentru a le îndeplini. În acest sens, există și posibilitatea ca NATO să-i devină umbrelă. Dacă Bruxelles va mai sta mult pe gânduri, scărpinându-se la ceafă, iar Bucureștiul nu va pleda mult mai convingător și insistent cauza acelei părți pierdute a Patriei acum 8 decenii, vom fi martorii altei tâlhării la drumul mare al istoriei/ crimă împotriva umanității, săvârșită fără nicio tresărire de conștiință (însă nu cred că ar fi posesorul a așa ceva), de Vladimir cel Groaznic.
A doua variantă, sau soluție, ar fi ACUM, dacă ACUM Bruxelles nu termină cu scărpinatul după ceafă, ca luând extraordinarul exemplu al Sfatului Țării din urmă cu 107 ani (nici atunci populația Basarabiei nu era pregătită în totalitate, nici politic, nici sufletește, pentru revenirea la matca sa natural-istorică, dar primejdia însușirii sale prădalnice o amenința mortal și dinspre Moscova, și dinspre Kiev, bandele bolșevice răvășind sângeros Chișinăul) să găsească, tot ca în 1918, ingenioasa și patriotica acțiune sau decizie salvgardatoare a reunirii cu Patria Mamă, România, de care deja, pentru a supraviețui / a nu pieri, depinde, aș zice, ombilical.
(va urma)