… şi de plutiri în ceaţă chiar dacă, aparenţele, pare-se că mă contrazic. Şi patrioţii… europişti îmi vor da în cap cu „intrarea în spaţiul Schengen”, cu acordarea „Visa Waiver” de către Washington, cu apărarea patrei de către forţele NATO în faţa ţarului criminal Vladimir cel Groaznic, cu libertatea de a face ce ne taie capul (de a fi denumiți o naţiune de narcomani, de a ne lăsa păcăliţi de reţelele de social media, de a fi lipsiţi de morala publică ş.a.) cu dreptul de a lua la goană, românilor luându-le locul… în România alte „popoare migratoare”.
Aşa că m-ar voi un fel de yes man idiotizat care să nu aibă nicio părere pe contra când România a fost adusă – şi am mai spus-o de câteva ori – în condiţia de Românabsurdistan. Pentru că, hai să fim cinstiţi cu adevărul, pe lângă unele avantaje şi profitabilităţi oferite de apartenenţa noastră (aderare) la UE (ele există, dar cu câteva flori nu se iveşte primăvara) avem parte și de un noian de neîmpliniri care nu ne fac a ne simţi „ca în sânul lui Avraam”.
Este foarte adevărat, că în urmă cu exact 35 de ani, poporul român, implicit şi cel ce semneză acest editorial, ajunsese/ajunsesem la saturaţia răbdării, regimul şi Ceauşescu erau urâţi pentru că existenţa de fiecare zi devenise o teroare, şi ca, atare, poporul se revoltase. Și, odată cu el, şi eu urcasem pe baricadă sub şuier de gloanţe, dar nu ne trecuse prin minte că avusese loc şi o uriaşă şi insidioasă manipulare şi că vom fi păcăliţi.
Iar cei care produseseră manipularea, promiţându-ne ajutor întru implementarea democraţiei liberale pentru a avea „o ţară ca afară”, vor fi cei care se vor năpusti prădalnici să ne sugrume suveranitatea însuşindu-şi bogăţiile ţării, nenorociţii vânzători de neam şi de România, trădători de neam şi de România, trădătorii băştinaşi dându-le, năimiţi fiind, fără nicio tresărire de conştiinţă.
Cu ce ne-am ales după 35 de ani de la ce se mai numeşte încă oficial „revoluţia română” – alţii catalogând-o ca „lovitură de stat”, având în vedere că unii comunişti de ieri năpârliseră în conducătorii şi oamenii de afaceri de după – , şi călătorind, liberi ca pasărea cerului, prin „spaţiul Schengen”? N-aş vrea să vă dau răspunsul eu. Bineînţeles că-l ştiu. Daţi-vi-l dumneavoastră. Dar cu sinceritate!