Întrebarea asta am pus-o într-unul dintre editorialele pe care le-am publicat după anularea de către Curtea Constituțională a României/CCR a alegerilor prezidențiale. Dar înainte de a schița un răspuns, atât cât mă poate ajuta experiența mea de gazetar, nu-mi pot reprima o nedumerire, mai ales că personajul Călin Georgescu și-a anunțat intenția de a nu renunța la Cotroceni.
De fapt, cine este acest om? Păi, românii sunt acum derutați, căci nu pricep în ce direcție privește Călin Georgescu, atâta vreme cât Aleksandr Dughin, geopoliticianul lui Putin, l-a lăudat vârtos, iar, la rându-i, Donald Trump jr. îl consideră valabil pentru tatăl său, președintele ales al Statelor Unite, arătându-se uluit de decizia CCR: „Uite ce se întâmplă în România. (…) O altă încercare sorosistă-marxistă de a manipula rezultatul și de a nega voința oamenilor”.
Ar fi de mare urgență ca serviciile românești de intelligence să ne lămurească acum, înainte de prezidențialele de la anul, sau când or mai fi ele. Și chiar George Simion ar fi bine să ne spună, cu sinceritate, pe cine susține cu atâta ardoare și din care personaj și-a făcut un port drapel, pentru că orice ar urma de acum încolo, Călin, cel din „file de poveste” este posibil să încurce multe ițe.
Apropo de ce va urma: bătălia pentru cine și cum va alcătui noul Guvern este crâncenă. Toate variantele sunt pe masă. Unele sunt favorabile, altele nu. Într-o logică a bunului simț politic și a responsabilității față de români, și trecându-se peste adversități mult mai orgolioase, formula de guvernare PSD + PNL + UDMR + minorități, chiar fragilă, este cea mai previzibilă, în stare de a asigura guvernarea țării. Ar mai fi de luat în calcul introducerea în formula amintită a AUR – cu condiția ca George Simion să-și definească mai clar doctrinar naționalismul.
Și, oricum, trebuie ținut seama de toate formațiunile de pe eșichierul politic românesc, pentru că mișcarea naționalistă este într-un avânt real în toată lumea. Avântul va fi și mai puternic după ce președintele naționalist, Donald Trump, se va instala anul viitor la Casa Albă. În fond, un naționalism rațional ferit de excrescențe fundamentaliste, revanșarde și iredentiste, este, de fapt, sănătatea națiunilor, a statelor.
Și este de observat că în aceste vremuri, tendința multor națiuni de a-și crea propriile state este în acțiune pe toate continentele. Și ce va urma, deci? Resetarea, în integrum, a lumii politice mioritice, determinate a se produce în regim de urgență, de revoluția de la urne a neamului românesc, ca să nu pierim.