Trăim într-o lume foarte dinamică, iar evenimentele mondiale ne derutează mai mult ca niciodată. Avem dileme care cu greu ni le puteam imagina acum cinci ani. Spun asta fiindcă parcă de când a început criza pandemică, în 2020, sunt tot mai multe neprevăzute care ne pun pe jar. Războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu le simțim aproape și e greu de înțeles absolut totul.
Eram obișnuiți cu o pace permanentă, chiar dacă unii ne mai amintim de războiul din Balcani din anii ’90. Da, și atunci au murit mulți oameni, drame enorme. Conflictul era și atunci la frontiera României, dar parcă eram mai puțini atenți la implozia dureroasă a Iugoslaviei decât la invazia Rusiei din Ucraina. Vrem stabilitate, dar e greu de înțeles cât depinde de noi sau de geopolitică. Nu mă refer aici doar la război, ci şi la posibile crize care nasc întrebări naturale.
Problemele politice din Germania, dar mai ales prognozele economice din cea mai puternică economie a Zonei Euro, ne pun întrebări fireşti. Vom intra și noi în criză? Iar dacă e criză, ce fel de criză este și cum ne va afecta direct? Anul acesta am tot ales noii lideri români, europeni sau americani, iar acum avem clar cei responsabili să ne călăuzească destinul. Așteptăm mult de la aceștia, chiar dacă binomul UE-Trump nu entuziasmează cele două maluri ale Atlanticului. S-a pierdut narativa multilateralismului global, chiar și cea a polarizării în două tabere pare abandonată. E bine că țara noastră a pășit spre Vest, fiind membră a UE și NATO. Acum, fără răutate desigur, se vor naște alte întrebări.
Cum arată viitorul pentru NATO? Va încerca o dezvoltare în segmentul economic, colaborând și mai puternic cu Uniunea Europeană sau va avea parte de o redefinire? E greu a crede că SUA va ieși din această alianță militară, dar zvonuri erau și la sfârșitul primului mandat de președinte al lui Donald Trump.
Dar care este viitorul UE? Apărarea și prosperitatea sunt prioritățile strategice, cel puțin așa sumtem informați de la Bruxelles. Parlamentul European are însă pentru prima dată o componentă consistentă de eurodeputați antieuropeni. Chiar și unele guverne ale țărilor membre UE parcă vor mai mult rău uniunii decât binele comun.
Nu e cel mai optimist editorial, dar trebuie să mergem mai departe. A zice că înainte era mai bine, nu ajută. A ne plânge de situație, nu e suficient. A analiza însă, realist, unde suntem și ce decizii strategice sunt necesare, e la ordinea zilei. Acum e nevoie de maturitate, acum e nevoie să fim la înălțimea timpurilor pe care le trăim.