Apare o legătură fundamentală între autonomie strategică și competitivitate. Nu poți avea autonomie fără capacitate economică. Nu poți avea securitate fără industrie. Nu poți avea prosperitate fără companii capabile să concureze global.
De aceea, revenirea politicii industriale europene nu trebuie privită ca o întoarcere la trecut, ci ca o adaptare la realitatea prezentului. Europa are nevoie de un nou contract între instituțiile europene, statele membre și mediul privat. Istoria Uniunii arată că marile salturi au apărut atunci când acești actori au lucrat împreună: piața unică și moneda euro sunt exemple ale unei asemenea logici de integrare.
În această ecuație, Fondul European de Competitivitate poate deveni unul dintre cele mai importante instrumente ale următorului ciclu european. Nu este suficient să avem obiective politice ambițioase; avem nevoie de mecanisme financiare care să transforme prioritățile în investiții concrete. Europa trebuie să finanțeze domeniile unde se construiește avantajul competitiv al viitorului: tehnologii avansate, industrie verde, apărare, sănătate, digitalizare și infrastructură.