Mondialul acesta, care ne cam strică nopțile, uneori meritat, alteori nu prea, demonstrează că lumea nu-i chiar atât de săracă precum se vaită. Dacă un bilet la meciul de deschidere, Mexic – Africa de Sud, a ajuns să coste 2.430 de euro, adică 2.813 dolari, iar stadionul a fost înțesat, cum să înțelegem că Mexicul este o țară săracă? Și cum se explică uriașa diferență de preț, câteva ore mai târziu, tot în Mexic, la Guadalajara, unde biletul la partida Coreea de Sud – Cehia a costat aproape de 6 ori mai puțin, adică 488 de dolari? Indiferent care este cota partidelor, o asemenea diferență este neverosimilă. Vorbim despre o țară în care salariul mediu este de 1390 de dolari, pe jumătatea unui bilet de meci, cel mai mic dintre cele 52 de țări membre OCDE. Și bolnav să fi de fotbal și tot nu îți permiți să muncești două luni, pentru a vedea un meci. Asta acum, în faza grupelor, pentru că dacă Mexicul se califică mai departe, în șaisprezecimi, prețul devine halucinant. Desigur, acest lucru și-l permit doar vreo 50.000 – 60.000 de spectatori, dintr-o populație de aproximativ 133 de milioane de locuitori, locul 11 în lume. Totuși, e clar că nu omul de rând se află în tribune. Ca spectacol, Mondialul 2026 nu a ajuns până acum la cotele așteptate, dar faza grupelor așa a fost întotdeauna, vigilentă, scopul fiind doar calificarea. Au fost și câteva surprize, precum Qatar – Elveția 1-1, Brazilia – Maroc 1-1, Australia – Turcia 2-0 și chiar Olanda – Japonia 2-2. Vor mai fi și altele, și este posibil să existe și țări insolite, care vor urca din grupe. Surprind unele decizii bătute în cuie de FIFA, precum cele două pauze de hidratare, obligatorii, care nu țin cont de temperatură, uneori fiind transformate în time-out-uri, ca la handbal. La toate partidele disputate până acum, VAR-ul a funcționat ireproșabil, suprafețele de joc au fost impecabile, publicul superb. O bere costă 20 de dolari, un tricou de zece ori mai mult. Australia a răzbunat România, regretul nostru sporind după victoria „cangurilor” cu 2-0. Și ca să nu moțăim în timpul meciurilor, mai dăm o raită prin gând, în curtea Chindiei, unde este liniște.