Deși se estimează că numărul suporterilor echipei Chindia este de aproximativ 15.000 în oraș, și alți vreo 20.000 în județ, eu cred că cifra totală ajunge cam la 40.000 pe teritoriul întregului areal dâmbovițean. Chiar dacă noul stadion „Eugen Popescu” s-a umplut o singură dată, la partida cu FC Voluntari din SuperLigă, care a însemnat și inaugurarea lui, dar și retrogradarea Chindiei, au mai existat momente când arena de sub Turn s-a acoperit mai mult de jumătate din locuri, adică peste 4.000, mai precis la partidele cu Steaua. Fac parte din categoria suporterilor vârstnici, care încă mai vin pe stadion, și vă rog să mă credeți că nu toate cifrele atribuite tribunelor, uneori de 20.000 de spectatori, de pe vremea CS-ului, sunt reale. Desigur, ca tânăr jurnalist al acelor vremuri, perioada anilor ’80, și eu am folosit cifre de 18, 19, chiar 20.000 de spectatori prezenți pe stadionul „Municipal” din Târgoviște. În realitate, deși aceste estimări au fost catalogate în tomuri, reviste, ziare și programe de meci, exagerarea este evidentă. Faptul că aproape jumătate din numărul biletelor erau distribuite de întrprinderi, distribuitorii umflau numărul tichetelor xeroxate, pentru umplerea buzunarelor lor, din bugetul uzinei, susținând că sunt primite de la Clubul Sportiv Târgoviște, și că trebuie achitate. Este un adevăr care reduce acele recorduri de suporteri. Astăzi, când afli că pe stadion sunt 3.679 de spectatori, ai convingerea că așa este, mai ales că au dispărut și suporterii din plute, de pe ruine sau Casa Armatei. Cu toate aceste exagerări care se făceau în perioada „Epocii de Aur”, recunosc că numărul spectatori de atunci era mai mare, cel puțin la Târgoviște. Nici pe vremea aceea performanțele nu erau mai mari (și o să vedeți de ce), dar lipsa totală a altor preocupări extra profesionale aduna ceva plus de oameni pe stadioane. În ordine, ca să revenim la paranteză, Târgoviștea are următoarele prezențe în primul eșalon fotbalistic al României. Un sezon Metalul Târgoviște, ediția 1961-1962, cinci sezoane, dar nu consecutive, CS Târgoviște, respectiv 1977-1978, 1978-1979, 1981-1982, 1982-1983 și 1983-1984. Urmează CF Chindia „Micul Ajax”, cu sezoanele 1996-1997 și 1997-1998. Pare greu de crezut pentru tinerii suporteri ai Chindiei de azi, dar echipa aceasta deține recordul de prezențe consecutive în prima divizie, 4 la număr, între 2019-2023. O nouă promovare în acest sezon ar însemna egalarea performanței legendarei CS, cu cele 5 prezențe ale ei. Nu mai vorbim și despre recordul de spectatori, pentru că în ziua de azi nu mai este posibi. Nici Târgoviștea nu mai are 120.000 de locuitori, și nici județul Dâmbovița nu se mai mândrește cu peste 620.000 de suflete. Cu toate acestea, fotbalul dâmbovițean, și lumea din jurul lui, există, de la nivelul Ligii a 2-a și până la Liga a 6-a județeană. Și. Doamne ajută-ne, este posibil ca în această vară Târgoviștea să urce iarăși, pentru a 13-a oară, la altitudinea maximă a fotbalului românesc, la nivelul Sfinxului din Bucegi, să zicem, că tot se află pe teritoriul județului nostru. Iar pentru că la baza acestui articol au stat suporterii, de ieri și de azi, cu toții merită felicitări pentru abnegația lor, pentru că atașamentul față de echipa fanion a Cetății, indiferent ce nume a purtat în decursul anilor, pentru altruism. Chindia intră în anturajul celor 10 meciuri decisive pentru promovare. Suporterii ei, galeria, care a început să semene cu cele ale echipelor Dinamo, Rapid, FCSB sau Craiova, deci tot ce înseamnă impuls și stimul, trebuie să poarte spre victorie, și promovare, echipa de sub Turn. Primul moment prielnic este chiar cel de la Voluntari, jocul de debut al Chindiei din play-off.