Fugit irreparabile tempus, deci. Însă, în această goană a anilor, am consemnat cum, pe scena festivalului, s-au afirmat, cunoscuți apoi, interpreți ai Romanței, fie ei soliști de muzică ușoară, de operă sau populară, ori au stârnit cascade de aplauze mari artiști ai Cântului, din țară, din țara soră Moldova, de dincolo de Prut, sau de peste fruntarii, din Japonia până-n Finlanda și până-n Occidentul european.
Iar în juriu – și în cel de interpretare, și în cel de creație, au luat loc celebrități intrate definitiv în Istoria muzicală a României, dar și cea universală. Și dacă cineva ar vrea să-i cunoască – între timp, unii au trecut în taina eternității – ușile Muzeului „Casa Romanței” din Târgoviște stau larg deschise.
O invitație, așadar, de a-i trece pragul, iar vizitatorii se vor bucura de fascinanta întâlnire în imagini – portrete panotate – cu aceste remarcabile personalități sau vor avea șansa de a vedea costume de concert / spectacol, obiecte personale, instrumente muzicale, partituri, textele primelor cronici ale festivalului, inspiratul ghid fiindu-le custodele acestui spațiu (asemenea unei „cutii de rezonanță a amintirilor”), tânărul doctor în istorie și jurnalist, Andrei Vasiliu.
„Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri”… constata, cu regret, Eminescu, într-un admirabil sonet. Dar, în cazul Festivalului Național „Crizantema de aur”, trecut-au anii lăsând amintiri de neuitat în sufletele românilor, și nu numai. Cultura românească a fost îmbogățită, ediție de ediție, cu noi și noi romanțe.
Așa cum și cea de-a 57-a ediție din plin oferă, la cinematograful „Independența” din inima Târgoviștei, adevărate surprize pentru spectatorii statornici ai festivalului. Iar bătrânul cronicar al „Crizantemei de aur” mai trage speranța să o mai vadă înflorind în toamnele târgoviștene cât îi vor mai fi date zile de către bunul Dumnezeu!