Domnul este Cel care ne dăruiește darurile Sale, iar orice dar pe care îl primim de la El este desăvârșit. Cu fiecare dar și minune pe care le primim Dumnezeu vrea mai întâi să ne amintească că El este cel care veghează asupra lumii, cârmuind-o prin Atotputernicia si înțelepciunea Sa, iar omul nu poate face nimic bun fără ajutorul Lui. Cu toate că uneori amăgit fiind, omul are impresia că poate lucra ceva de la sine fără implicarea lui Dumnezeu sau chiar împotriva Lui si a legii Sale, acțiunile lui sfârșesc în cele din urmă ca cele mai mari eșecuri.
Pericopa evanghelică ce ne prezintă minunea pescuirii minunate a Domnului este plină de învățăminte pentru noi. Întâi de toate Domnul Hristos se suie în corabie pentru a hrăni mulțimea din dulceața învățăturii Sale, iar mai apoi știind că pescarii erau mâhniți și îngrijorați pentru că nu prinseseră nimic a vrut să le aducă bucurie cu o pescuire rodnică, împlinindu-le astfel trebuințele lor, deoarece El poartă de grijă atât de sufletele noastre cât și de cele necesare vieții materiale.
De asemenea Mântuitorul Hristos le arată ucenicilor și nouă tuturor că fără El toate lucrările, faptele și eforturile noastre rămân goale, fără conținut asemenea mrejelor pescarilor care toată noaptea s-au trudit fără nici un rezultat. Doar prin prezența lui Dumnezeu în corăbiile vieților noastre putem dobândi cele de folos și multă pace chiar și în mijlocul valurilor agitate ale vieții.
A doua parte a minunii săvârșite de Iisus ne pune în centru două momente frumoase și importante: Cererea Domnului și ascultarea făcută de pescari care deși obosiți și dezamăgiți au puterea de a arunca din nou mrejele și a ieși în larg. În sens duhovnicesc Domnul ne încearcă credința și ascultarea chiar și atunci când ne străduim si nu obținem imediat rezultatele dorite. Să reținem așadar importanța acestei minunate virtuți care este ascultarea fără de care nimeni nu se poate ridica din trufia minții sale. Ascultarea de Dumnezeu este cel mai bine exemplificată de Hristos Domnul Însuși, care din iubire și ascultare față de Părintele Ceresc săvârșește lucrarea de mântuire a neamului omenesc iar mai apoi Sfinții Apostoli și urmașii acestora o vor continua prin misiunea de evanghelizare pe care o vor săvârși. Ascultarea este rampa de lansare a vieții duhovnicești dar și o formă sublimă a smereniei deoarece doar un om smerit poate face ascultare pe când cel mândru se bizuie întotdeauna pe înșelăciunea minții sale.
Roadele ascultării nu vor întârzia să apară, așa cum ne arată și Evanghelia de astăzi iar Domnul o răsplătește din belșug nu doar cu ceva pește, ci cu mulțime mare de pește încât mrejele erau gata a se rupe dar totuși nu s-au rupt, spre bucuria celor necăjiți dar ascultători față de Cuvântul Său. Mila și bunătatea Domnului îi copleșesc pe cei din corabie, care se simt nevrednici chiar și de prezența Lui, iar Petru din smerenie îl roagă să plece de la el că este un om păcătos și nedemn de ceea ce primise. Iubirea nemărginită a Domnului îi încurajează și le oferă siguranță și încredere pentru viitoarea misiune pe care aceștia o vor primi. De data aceasta și răspunsul pescarilor este unul ferm așa cum ne spune Evanghelia, că trăgând corăbiile la țărm au lăsat toate și au mers după El.
Domnul nostru cel bun așteaptă lângă corabia sufletului fiecăruia dintre noi și ne îndeamnă cu iubire milostivă să-L primim în aceasta si împreună să pornim pe marea agitată a acestei vieți, încredințându-ne de tot sprijinul și ajutorul Său.
Să nu lepădăm acest îndemn ci să urmăm ascultarea ca și Sfântul Apostol Petru și ceilalți ucenici, să lăsăm toate cele care ne despart de Dumnezeu și să răspundem chemării Domnului printr-o viață curată trăită în lumina poruncilor Sale, pentru ca la finalul călătoriei noastre pământești să auzim și noi glasul cel blând al Mântuitorului „veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți viața de veci”. Amin!
Pr. Rusz Florin, Parohia Ciocănari