Întrebarea din titlu se justifică prin faptul că, la ora actuală, în România, dar și pe alte meridiane ale planetei, fenomenul se manifestă aiurea, adică într-o învălmășeală de confuzie. În fascinanta noastră patrie, însă, te întrebi ce-o fi în capul unora (în ceea ce privește instrucția lor intelectuală și nu numai), în capul oamenilor politici și în cel al unora cu pretenții de savanți în ale culturii. Și cum suntem un popor (hai să recunoaștem cinstit!) cu reale aptitudini mimetice, îmbrățișăm pe nemestecate teorii și atitudini, în gândire și în faptă, de dragul de a fi pe placul „mai marilor lumii” de 35 de ani, pe placul „unchiului Sam”, de pildă. Și când acest „unchi” a fost promotorul globalismului, ne-am dat și noi de globaliști, mai ales că și pe la Bruxelles și Strasbourg bântuia și mai bântuie încă această chestie. Iar acum că „unchiul” yankeu a schimbat macazul, luând-o cu viteză pe linia suveranismului, hop și noi tot pe linia asta am luat-o. Unii oameni politici (vai și-amar de ei!) sunt nu numai suveraniști, ci și naționaliști și patrioți din moși-strămoși, încercând să ne convingă că tot aia sunt tustrei la un loc. Aparențele înșală, iar analfabetismul funcțional este, în problema asta, de o fudulie nici măcar comică. N-aș vrea să țin o lecție de filozofie politică, dar, pe scurt și cum ar spune strămoșul de la Roma, ad ignorantiam (adică pentru ignoranți), iată diferențele dintre cele trei, dintre cei trei termeni care desemnează tot atâtea stări de spirit:
Naționalism = doctrină vizând punerea în valoare, și militând pentru îndeplinirea lor, a idealurilor, năzuințelor și drepturilor naționale.
Suveranism = acțiunea de păstrare și apărare a independenței politice a statului suveran/națiunii suverane, această acțiune fiind generată de popor.
Patriotism = sentiment de iubire, de respect și de devotament față de neam și de patrie, care poate duce chiar până la sacrificiul suprem.
Bref: De bună seamă că nu este rău, ba dimpotrivă, să-ți iubești neamul din care faci parte, apărând suveranitatea națională a patriei, dar cunoscând bine despre ce este vorba și nu după cum bat vânturile intereselor „mai marilor lumii”. Altfel, nu exiști!