„Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6, 31)
Sfânta Evanghelie din Duminica a XIX-a după Rusalii este plină de învăţături duhovniceşti.
Mântuitorul Iisus Hristos ştia că în Vechiul Testament s-a spus: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău” (Matei 5, 43). El însă face o schimbare radicală, şi anume: în locul urii faţă de vrăjmaşi, aduce o lege nouă: legea iubirii de vrăjmaşi. Prin aceasta, Hristos Domnul a întrecut pe toţi legiuitorii din istoria omenirii, pentru că niciun legiuitor nu a poruncit vreodată ca omul să iubească pe vrăjmaşii săi.
Dacă iubim doar pe cei ce ne iubesc, ne asemănăm păgânilor sau păcătoşilor şi nu ne deosebim cu nimic de aceştia. Dacă împrumutăm pe cei care ne-au împrumutat, dacă facem bine numai celor care ne fac bine, atunci nu progresăm spiritual, pentru că nu depăşim egoismul firii umane căzute în păcat, adică starea obişnuită a naturii umane păcătoase.
Sfântul Nicolae Velimirovici spune: „Dacă iubim numai pe cei ce ne iubesc, nu suntem altceva decât nişte neguţători care-şi vând marfa. Dacă facem bine numai celor ce ne fac bine, nu suntem altceva decât nişte datornici care-şi plătesc datoriile”.
„Faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb”, zice Domnul. Faceţi bine tuturor, fără deosebire, fără să ţineţi seama dacă ei vă iubesc sau nu; urmaţi lui Dumnezeu, care face bine tuturor, şi pe faţă şi într-ascuns. Dacă facerea ta de bine nu-l vindecă pe vrăjmaş de vrăjmăşia lui, cu atât mai puţin îl va vindeca facerea de rău. Fă bine celor ce nu aşteaptă de la tine bine, şi împrumută tuturor celor care îţi cer, dar împrumută ca şi când ai da, ca şi când ai înapoia omului ce este al lui, nu ca şi când ai da ce e al tău.
În textul evangheliei de astăzi, în aceste puţine cuvinte e fiinţa adâncă a descoperirii dumnezeieşti. A fost numită această spusă a Domnului – „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea!” – Legea de aur a Evangheliei. Şi, într-adevăr, acest cuvânt vrednic este să unească tot sufletul – nu numai creştinesc, ci omenesc – de pretutindeni.
Sfântul Nicolae Velimirovici spune: „Porunca lui Hristos de a face noi oamenilor ceea ce voim să ne facă şi ei nouă este atât de firească, atât de neîndoielnic bună, încât e de mirare şi e o ruşine că ea nu este obişnuinţă de zi cu zi între oameni. Nimeni pe lume nu vrea să i se facă rău; să nu facă deci nici el rău altora! Oricine vrea să i se facă bine; să facă şi el bine altora! Orice om vrea să fie iertat când greşeşte; să ierte şi el pe alţii!”.
Evanghelia însă nu se limitează la modul acesta negativ – ca să ne arate doar ceea ce nu trebuie să facem – ci ne invită la un creştinism pozitiv şi lucrător, săvârşind mai întâi noi, adică, ceea ce am dori să primim de la cei din jurul nostru.
Tertulian afirmă despre creştinii din vremea sa: „Să-ți iubești prietenii este obiceiul tuturor oamenilor, dar să îți iubești dușmanii se obișnuiește doar la creștini”.
Bogdan Petriceicu Haşdeu în drama romantică inspirată din istoria Moldovei, „Răzvan şi Vidra” sintetizează:
„Răzbunarea cea mai cruntă
este când duşmanul tău
e silit a recunoaşte
că eşti bun şi dânsu-i rău”.
Dacă credem că vieţuim în Dumnezeu şi că-L iubim pe Dumnezeu urându-l în acelaşi timp pe fratele nostru, ne înşelăm şi ne găsim în rătăcire.
Aşadar, prin iubirea vrăjmaşilor, a duşmanilor noştri, ne facem fiii Celui Preaînalt, fiii lui Dumnezeu. Iubirea vrăjmaşilor este cea mai mare virtute creştină. Fără această virtute nu ne mântuim, nu dobândim Împărăţia cerurilor.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să împlinim porunca iubirii vrăjmaşilor, să facem bine şi să nu nădăjduim răsplată pe pământ, ci în cer, spre slava lui Dumnezeu şi a noastră mântuire.
Preot Ungureanu Ionuț, Parohia Morteni I