Unii văd trecutul ca pe o plastilină: îl modelezi cum vrei, îl colorezi după gust, iar când te enervează, îl arunci pe geam. Frumos, nu? Dar dacă tot ce construiești azi se clatină pentru că ai uitat să verifici fundația, plastilina nu mai e atât de amuzantă. Realitatea nu se lasă modelată la voie; ea cere repere, nu povești inventate.
La cealaltă extremă, există cei care poartă ochelari pe vârful nasului și spun lucrurilor pe nume: fără trecut nu există viitor solid. Europa întreagă este o fundație uriașă: cu victorii, tragedii, erori și lecții învățate cu greu. Poți să te prefaci că nu a existat, dar străzile, clădirile și ideile nu mint.
Sunt bune strategiile pe termen lung, dar viitorul apropiat bate la ușă mereu: azi trebuie să plătești facturile, mâine să-ți calculezi bugetul la sânge, iar luna viitoare să strângi eventual ceva pentru concediu.


