Primul moment în care ne-am dat seama că o să-i fie greu Chindiei cu Farul s-a petrecut imediat după golul lui Doru Popadiuc, din minutul 22. Au urmat 7 minute de căutări inutile, poate, poate, se va găsi vreo motivație pentru anularea lui. Dialogurile sau trialogurile dintre Marcel Bârsan și VAR-iștii Florin Andrei și Andrei Chivulete au durat cât o piesă de teatru comic. Cei trei au fost la un pas să se facă de râs, dar până la urmă și-au dat seama că șeful lor, Kyros Vassaras, este grec, nu aromân. Cu toate acestea, pentru ei, acordarea golului Chindiei semăna cu o imputare și busuiocul trebuia dres. Până la pauză, șansa nu le-a surâs, dar pânda a continuat în mitanul doi. Era minutul 52, când Alibec a executat o lovitură liberă. Isvoranu a vrut să prindă mingea, dar din cauza efectului, aceasta a ricoșat spre poartă. Aflat în apropiere, Daniel Florea vede traiectoria mingii, se plasează pe linia porții și respinge cu capul, in extremis. Bârsan urmărește mingea, care încă era în joc și, dintr-o dată, ca la un semnal, arată semnul VAR. Trioul condamnării Chindiei își face „datoria” și decide că mingea a depășit linia porții, înainte să fie respinsă de Daniel Florea. A fost o decizie arbitrară, complet eronată, pe care nicio imagine nu o justifică. Desigur, Chivulete și Andrei s-au bazat doar pe gesticulările unor jucători constănțeni, aflați la marginea careului mic, pentru că o imagine de pe linia porții nu a existat. Există, în schimb, o imagine concludentă pe Sport Archive, care îl prezintă pe Florea în momentul respingerii balonului. Este cu piciorul drept pe linia porții, cu stângul cam la jumătate de metru în fața porții și cu corpul ușor aplecat în față. Nu îți trebuie nicio viziune optică deosebită, pentru a constata adevărul. Dacă mingea ar fi depășit cu întreaga circumferință linia porții, poziția capului decarului târgoviștean ar fi trebuit să fie la cel puțin 25 de centrimetri de interiorul porții. Repetăm, a fost o decizie arbitrară și o viciere de rezultat, poate chiar decisivă, într-un asemenea meci de baraj. În fotbalul românesc sforile se trag pe față, nu ca la teatrul de păpuși, unde există respect pentru copii. De fapt, în cabinele VAR, realitatea din teren este modificată precum substanțele în laboratoarele de chimie sau socotelile în matematica abstractă. Chiar dacă doare, acesta este ADEVĂRUL, „dragilor” arbitri care schimonosiți fotbalul românesc.