* Jocul echipei târgoviștene, unul de tip miuță, seamănă a brambureală, a răvășeală
Cumplit chinul suferit de echipa târgovișteană la Voluntari, pe stadionul unde tronează versetul „Nimic fără Dumnezeu”. Pentru gazde așa a fost, dar pe Chindia și divinitatea a părăsit-o. Ba, mai mult, a și pedepsit-o cu un autogol al lui Sabău (79), tocmai după ce Danu marcase (73), oferind coechipierilor un dram de speranță. Arma ilfovenilor s-a numit… Armaș, autorul primelor două goluri (37 și 58). Ultimul gol, pentru 4-1 a fost marcat de Carnat (84). După doar 6 etape, Chindia a ajuns pe marginea abisului, unde se clatină serios, cu privirea spre întunericul acestuia. Iar noi, după ce am epuizat toate încurajările, scrise (desigur) și speranțele… prea optimiste, promitem, așa cum ne-a învățat Arghezi, să folosim doar „cuvinte potrivite” în viitor. Potrivit este să concluzionăm chiar acum, după aproape o treime din jocurile campionatului rege, că elevii lui Marian Vătavu seamănă cu niște daltoniști, așa de greu își recunosc culorile echipamentului pe teren. Cum, altfel, se explică sumedenia de pase greșite din partida de duminică?
Carența principală a fost imprecizia paselor
Dacă în partida cu Afumați, pasele de portar, chiar și din jumătatea adversă, au terorizat spectatorii, de această dată carența principală a fost imprecizia paselor. Dar, nici lipsa de curaj, în puținele acțiuni ofensive, nu a fost mai prejos. Atacanții se retrag (de teamă?) în tranșeele de la mijlocul terenului, aglomerând și mai mult jocul. Apărarea, altădată mai echilibrată, a căpătat „ceva” din haotismul lui Ioniță, iar Contra, cel puțin la Voluntari, a greșit elementar. Nu știm dacă jocul acesta al Chindiei, unul de tip miuță, este rezultatul unui sistem defectuos propus de antrenor sau, pur și simplu, jucătorii nu-și respectă sarcinile de joc. Ce vedem în jocul echipei târgoviștene, să fim iertați, seamănă a brambureală, a răvășeală. Știm că sunt mulți jucători noi, tineri, fără experiență la nivelul ligii secunde, că este nevoie de timp pentru implementarea lor eficientă în echipă, știm că pentru a forma o echipă locală, proiect apreciat, trebuie să riști, chiar periculos, dar parcă a sosit timpul să (și) vedem că lucrurile se mișcă în direcția pe care ne-o dorim.
Vineri, cu Ceahlăul, de la ora 16.00
Aminteam că a trecut deja aproape o treime din prima parte a sezonului. Chiar partida de vineri, cu Ceahlăul, va atinge această bornă. Se scurg etapele, una după alta, și dacă nu aduni cu consecvență puncte, decât așa… din joi în Paști, iarăși iei drumul play-out-ului. Și este păcat! Se știe că la Târgoviște numărul suporterilor Chindiei este condiționat de rezultatele ei. Echipa de sub Turn nu are un public gen Dinamo, Rapid, FCSB, Universitatea Craiova, care să fie lângă ea la bine, dar și la greu. Nu, aici suporterii sunt cu ochii pe clasament. Când echipa coboară precum mercurul în termometru, anunțând frigul, și ei se retrag în fotoliile din fața televizoarelor. Suntem curioși cum vor sta lucrurile vineri, meciul cu Ceahlăul fiind televizat. Adrian Păunescu avea niște versuri frumoase, adresate suporterilor supărați, cum sunt cei ai Chindiei acum: „Luni și marți mă jur că-n veci / Nu mai merg nici mort la meci / Dar, de vineri mă decid / După fotbal sunt avid!”. Poate chiar și după chinul de la Voluntari, suporterii adevărați vor veni pe stadion.