Meseria de dascăl este arta de a aprinde lumina cunoașterii în mintea și sufletul celorlalți. Profesorul este un ghidaj, o călăuză în lumea vastă a cunoașterii. El nu oferă doar răspunsuri, ci învață elevul să pună întrebările potrivite. În mâinile sale, educația prinde viață. Clișeul acestor afirmații nu devine banalitate. Să intrăm în profunzimea practică, personalã, fără a cădea pradă termenilor folosiți la suprafață.
Să fiu sincer, chiar dacă am terminat o facultate în care pedagogia și psihologia erau materii de examen, nu pot să afirm că a fost scopul meu în viață să devin profesor. Pofta a venit mâncând, cum se spune, dar nu regret această aventură nici o secundă.
După un doctorat în relații internaționale și studii europene, mi-am zis că este bine să transmit cunoașterea celor care sunt dornici de a înțelege mai bine tainele Europei. Acum vreo 15 ani fusesem contactat de o universitate din Bruxelles pentru a prezenta ecosistemul european tinerilor germani veniți pentru un semestru la Bruxelles. A fost interactiv și plăcut, setea de cunoaștere era enormă, chiar dacă vârsta celor prezenți era de doar 20 de ani. Observam atunci tot mai mult tendinţele de “specializare-dublă” în cadrul învăţământului superior, iar ceea ce fãcea IHECS-ul prin oferta sa, confirma acest lucru: era timpul ca “ştiinţa” afacerile europene să se combine cu alte specializări, precum ştiinţele comunicării, în acel caz.
Cireașa de pe tort a fost însă la Berlin. În capitala Germaniei, am făcut parte din comisia de evaluare a lucrărilor de dizertație la Berlin School of Economics and Law. O adevărată interacţie academică despre guvernanţa macroeconomică europeană, din perspectiva germană.
Lirismul educațional este fantastic – o vrajă tainică ce se strecoară printre cuvinte, gesturi și priviri. Profesorul devine un magician al sufletelor, iar fiecare lecție – o poezie vie, scrisă în inimile celor care ascultă. Continuãm!