Desigur, parteneriate puternice cu Marea Britanie, Norvegia și chiar Canada par evidente în actualul context geopolitic. Un model flexibil, similar cu cel al spaţiului Schengen, ar permite acestor state să coopereze fără a fi obligate să adere la UE, ceea ce ar elimina obstacolele politice ale unei integrări forțate. Discuția cu țările în curs de aderare la UE este, desigur, o componentă a apărării europene proprii, mai ales că unele dintre acestea sunt deja membre NATO.
Construirea unei apărări europene eficiente necesită o mobilizare semnificativă de resurse financiare, logistice și umane. Dacă luăm în considerare cifrele recente vehiculate, doar din ultimele luni, observăm o dinamică enormă în direcția finanţării unei apărări europene.
Uniunea Europeană a inițiat un plan ambițios pentru consolidarea apărării europene, propunând un program de împrumuturi în valoare de 150 de miliarde de euro destinat statelor membre. Această inițiativă, susținută de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, are ca scop principal finanțarea achizițiilor comune de echipamente militare produse în Europa, precum sisteme de apărare aeriană, drone și alte capacități strategice.
Planul face parte dintr-un efort mai amplu al UE de a mobiliza până la 800 de miliarde de euro pentru întărirea capacităților de apărare până în 2030. Aceste măsuri vizează reducerea dependenței Europei de furnizorii externi și întărirea industriei europene de apărare.