Insistăm asupra jocului Chindia – Corvinul (0-1), pentru că nu înțelegem cum a fost posibil ca antrenorul Costel Pană să îl abordeze într-o asemenea manieră confuză, incomprehensibilă. Ne întrebăm, ce s-ar fi întâmplat dacă Corvinul ar fi deschis scorul chiar din minutul 4, când șutul lui Daniel Pîrvulescu a fost respins in extremis de Mario Contra? Care ar fi fost proporțiile scorului? Încălecată încă din primul minut de joc, Chindia s-a zbătut precum o vrăbiuță sub corbul hunedorean, fiind ciufulită în permanență. Logic ar fi fost ca antrenorul târgoviștean să inventeze ceva, să scoată echipa de sub presiune, să urce liniile. Dar, invențiile aparțin inventivilor, nu este cazul aici. Golul plutea în aer precum pescărușii, noii noștri comunitari, și abia în minutul 32 a fâlfâit plasa porții lui Contra, mascat de un grup de jucători. Laboriosul Ioan Câmpan, cel mai expresiv jucător de pe teren, dar și cel mai răutăcios, i-a liniștit și mai mult pe cei aproximativ 500 de spectatori, deschizând scorul. Până în acel moment, Chindia a avut o singură acțiune notabilă, șutul lui Florea (28), respins de George Ungureanu. Jocul a fost mai echilibrat doar vreo 10 minute, ultimele ale primei reprize, când Iulian Roșu a ratat penalty-ul acordat după un fault la Cătălin Cocoș (45+3). Repriza secundă este xeroxată cu prima, sistemul de joc „barcelonez” al Corvinului (4-2-3-1) fiind bine implementat în disponibilitățile jucătorilor. Cuplul Ion Cărăuș – Antonio Bradu a fost o adevărată rampă de lansare pentru coechipierii avansați, mai ales pentru Câmpan. La Chindia, linia Rareș Mihai, Andrei Panait, Iulian Roșu și Daniel Danu a produs doar aglomerație, semănând cu un grup de turiști rătăciți, care și-au pierdut busola. Nicio viziune de joc luminat, cât de cât, pentru că despre vreo stategie nici nu poate fi vorba. Să ști cât de importante sunt punctele, pentru lupta din play-out, și să accepți o asemenea dominare a oaspeților, înseamnă lipsă aproape totală de valoare, începând cu banca tehnică și până la ultima rezervă. Priveam implicarea în joc a antrenorului Florin Maxim, severitatea față de unele greșeli ale elevilor săi. Deasemenea, căpitanul Alexandru Neacșa, foarte atent când apăreau unele dereglări în jocul echipei sale, parcă își așeza cu mâna colegii pe teren. Locul 7, primul din play-out, nu este pe măsura echipei Corvinul. Hunedorenii, am mai spus-o, meritau un loc în primele 6. Cu toate acestea, diferența dintre Corvinul și Chindia este prea mare, și trebuie să admitem că scorul de 1-0 este destul de indulgent. Aproape că ne este teamă să ne gândim la ceea ce va urma în play-out. Nicio rază de optimism nu apare pe cerul Târgoviștei, norii plumburii anunță o vijelie iminentă, foarte periculoasă. Așa se întâmplă când se schimbă aiurea antrenorul, când conducerea AFC Chindia s-a obișnuit cu prăpastia în care privește liniștită, nu ca într-un abis, ci ca într-o normalitate. Probabil că tot normală pare și retrogradarea. Jocul incomprehensibil al Chindiei nu este doar „opera” jucătorilor, sau nu este, ci, mai degrabă este lipsa de profesionalism a celor de la jucători în sus.
Publicitate
Citeşte şi
Publicitate