Deși președintele Trump și-a promovat o imagine de lider anti-intervenționist, în realitate politica sa externă are numeroase elemente de presiune economică și politică asupra altor state. În unele cazuri, acest tip de influență este perceput ca o formă modernă de colonialism, prin care SUA controlează indirect economia, resursele și guvernele altor țări.
Dacă ne referim la Rusia, narațiunea promovată, în special de Vladimir Putin, este de pace injustă, văzând sfârșitul Războiului Rece și prăbușirea Uniunii Sovietice ca pe o „catastrofă geopolitică”. Din perspectiva Moscovei, ordinea internațională stabilită după 1991 nu a fost corectă, iar extinderea influenței occidentale în fostul spațiu sovietic este percepută ca o amenințare existențială.
Desigur, NATO rămâne puternică, dar discuțiile recente arată că alianța trebuie să se adapteze la noile realități geopolitice. Donald Trump a sugerat în trecut că SUA ar putea părăși NATO dacă aliații nu contribuie mai mult financiar. Pe de altă parte, dacă UE dezvoltă propria armată și structuri de apărare, NATO ar putea deveni mai puțin relevantă.
Uniunea Europeană se află într-o poziție complicată, prinsă între marile puteri globale. Deși a făcut progrese imense în integrarea economică, persistă probleme serioase care îi limitează influența geopolitică și capacitatea de a acționa ca un actor unitar. Probleme structurale împiedică UE să fie un jucător global puternic. Fără NATO și protecția SUA, UE nu are o apărare proprie eficientă.
(va urma)