Când, în 2002, după ce, în acelaşi an, publicasem cartea – „studiu de caz”, şi care a stârnit un oarecare interes, „Geocivilizaţia românească”, unii prieteni şi neprieteni şi din ţară, dar, de pildă, şi de la Chişinău, participând eu la un congres internaţional de eminescologie la Academia de Ştiinţe a Moldovei, mi-au atras atenţia că trebuie să fiu atent, pentru că am deconspirat capcana întinsă României de tânărul, pe atunci, geopolitician rus, Alexandr Dughin, în lucrarea sa „Bazele geopoliticii: viitorul geopolitic al Rusiei” (1997).
În această lucrare, cel ce, între timp, a devenit portavocea oficială geopolitică a lui Vladimir Putin, avansase ideea conform căreia Bucovina de Nord şi Basarabia, in integrum, să revină la România, dar… sub tutela politică, economică şi militară a Kremlinului. Asta era capcana. Însă, după dispariţia URSS, şi în procesul de refacere a „puterii ruse” pe mâna ţarului Putin, Alexandr Dughin (sau Dughin, care este ascultat de ţar cu sfinţenie), geopoliticianul moscovit, şi-a mai ajustat viziunile/le-a mai… upgradat, ba şi tunat (iată, acum se aude apocaliptic tunetul tunului rusesc pe câmpiile Ucrainei şi s-ar putea auzi mâine şi prin Europa, ferească-ne Dumnezeu!).
Astfel că, recent, a lansat, spre cunoştinţa opiniei publice mondiale şi, mai ales, a celor direct vizaţi, următoarea, zice el, firească pretenţie a Rusiei, şi anume că Ţările Baltice (Prebaltica), Bielorusia şi, bineînţeles, Ucraina, cât şi fostele state socialiste din estul continentulului european şi care, acum, fac parte integrantă a Uniunii Europene, deci şi România, nici mai mult, nici mai puţin, aparţin Rusiei. A se lua aminte la verbul predicativ „aparţin”.
Cu alte cuvinte, nu este vorba de „sferă de influenţă”, de „cordon sanitar”, în sens geopolitic, ci de un spaţiu care – Dughin nu lasă loc de nicio interpretare – este, chipurile, istoriceşte, al Rusiei. (Va urma)