…dacă dincolo de sintagmele cu „strămoşi”, cu „trezirea în conştiinţă”, cu „noi, poporul” şi cu alte figuri de stil, ar explica – şi am mai amintit acest lucru -, pe înţelesul tuturor, şi cu de-amănuntul, mecanismele cu care ar reuşi să salveze/să producă rezilienţa unei ţări adusă în pragul extincţiei de o „clasă politică” bolnavă până în măduva oaselor şi manipulată pervers de ciracii autohtoni ai globalismului neomarxist malefic, George Soros.
Rostirea, repetitivă, a unor poncife, trebuie să recunosc, i-au făcut pe români să i se alăture, atât de mulţi, încât se poate vorbi de „revolta maselor populare”. Acum, trebuie să și ofere un credibil şi salvgardator „proiect de ţară”. Este supărat pe Guvern, pe Curtea Constituţională a României/CCR, pe Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, pe serviciile secrete, și a mers cu jalba-n proţap, ba pe la CEDO, ba pe la Tribunalul Penal Internaţional de la Haga, sperând ca de pe acolo să vină hotărârea cu privire la „turul doi înapoi”.
A scontat pe nemulţumirea, de bună seamă, îndreptăţită, a poporului patriei împotriva celor ce ne guvernează. Unii ar spune că a făcut-o numai pentru a-și ogoi orgoliul rănit. Eu am unele îndoieli şi, ca atare, cum am mai spus-o, îmi pun unele întrebări despre cine este şi ce vrea cu adevărat domnul Călin Georgescu.
Fac însă și o precizare: nu sunt de acord cu modul în care, apropo de „vânătoarea de vrăjitoare”, guvernanța actuală în caută de niscaiva „călcări pe bec” de fapte ilegale și mai știu eu ce lucruri tenebroase, doar-doar se va găsi ceva care să-l elimine din cursa prezidențialelor. Ne facem de râsul Europei!
Să privim fără a ne lăsa târâți de patimi și de manipulare în mlaștina politichiei mioritice. Haideți, deci, să recunoaștem – tocmai din această pricină am revenit pe cazul Georgescu – cu sinceritate, realitatea: și în acest caz, poporul român va da, la vot, verdictul definitiv, și nu CCR, și nici Palatul Victoria!
(Va urma)