În duminica a treia din perioada Triodului, Sfinții Părinți au rânduit ca să se citească pericopa evangehlică de la Sfântul Evanghelist Matei, intitulată a Înfricoșătoarei Judecăți, pentru a ne arăta cât de importantă este iubirea milostivă manifestată față de oamenii aflață în nevoie, deoarece fără iubire milostivă nimeni nu se poate mântui.
Cei care sunt prezenți în viața Bisericii ascultă în cadrul ecteniei cererilor, o cerere pe lângă care, de cele mai multe ori, trecem cu foarte multă grabă: ,,Sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, neînfruntat, în pace și răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos să cerem”. Această cerere este una esențială, cu care ne întâlnim permanent la rugăciune, atât la cea colectivă din Biserică, cât și în cea particulară de la casele noastre, deoarece oamenii cu adevărat înțelepți se preocupă de Ziua cea Înfricoșătoare a Judecății, care va fi cel mai important moment al vieții noastre. Din ziua imediat următoare a acestei duminici, vreme de opt săptămâni, până la marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, nu se mai consumă carne.
În această duminică, Sfântul Evanghelist Matei ne amintește că toți vom fi judecați, Hristos Domnul fiind singurul care poate face aceasta, nicidecum altcineva, astfel cum mărturisim în Simbolul de Credință că Mântuitorul va veni din nou ,,întru slavă, să judece vii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit”.
Acest moment al Judecății celei de apoi trebuie să constituie principala preocupare a fiilor Bisericii. Înainte de această judecată ne întâlnim cu alte feluri de judecată, și anume cu o judecată a cugetului, a conștiinței, pentru cei care se gândesc cu adevărat la întâlnirea cu Dumnezeu. Apoi este, conform celor spuse de Sfântul Cuvios Ioan Scărarul, o judecată a rugăciunii, pentru că rugăciunea este judecător și scaun de judecată până la Judecata ce va să vină. Rugăciunea este cea care ne ajută să ne îndreptăm pentru a putea urma calea către Împărăția Cerurilor.
Sunt multe feluri de judecată la care putem apela și, mai ales, la judecata duhovnicului. Mulți oameni își pun mare nădejde în rugăciunea și în cuvintele duhovnicului, folosindu-le ca îndreptar și neabătându-se de la sfatul acestuia. Sfântul Filaret al Moscovei spunea: ,,Dați-mi duhovnici buni și voi schimba fața Pământului.” Dacă exista duhovnici buni care se întâlnesc cu penitenți buni, atunci lumea se poate schimba în bine.
Mântuitorul ne spune că: ,,Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune viața pentru oile Sale” (Ioan 10,11). Sfântul Evanghelist Matei precizează că Judecătorul cel Drept va despărți neamurile precum desparte păstorul oile de capre, va pune oile de-a dreapta și caprele de-a stânga. Cei osândiți și blestemați pentru că nu s-au îngrijit de frații preamici ai Mântuitorului, nici nu au oferit hrană, apă, îmbrăcăminte celor goi, cercetare celor bolnavi și întemnițați, vor merge la osânda veșnică, iar ceilalți la bucuria cea negrăită. Mântuitorul Hristos pune accentul pe dragostea față de aproapele, iar criteriul judecății va fi tocmai iubirea sau neiubirea acestuia, slujirea sau respingerea lui, și nimeni dintre noi, nu se poate scuza de neîndeplinirea celor amintite în Evanghelia acestei Duminici.
Prin urmare, Evanghelia ne îndeamnă ca în tot timpul vieții noastre, dar mai ales în Perioada Postului cel Mare, să unim rugăciunea smerită a vameșului cu pocăința sinceră a fiului risipitor și cu iubirea milostivă spirituală și materială față de oamenii aflați în nevoie, spre bucuria celor pe care îi ajutăm și spre mântuirea noastră. Amin!
Pr. Preda Ștefan Laurențiu, Parohia Serdanu