Chindia a reluat antrenamentele, după o scurtă vacanță de Sărbători, pe aceleași coordonate triste. Cu salarii restante, conturi blocate, datorii și multă îngrijorare. După o perioadă de tăcere totală, președintele Marcel Ghergu a ieșit public printr-un discurs clasic, în care a repetat aceleași lucruri.
Mai degrabă resemnat decât nemulțumit, „Celo” a încercat să spună multe și să plaseze responsabilitatea din dreptul lui. În continuare copleșit de datorii, clubul se târăște de la o lună la alta, în așteptarea fondurilor bugetate de autoritățile locale. Tot timpul suplimentate prin rectificări, dar niciodată suficiente, pentru a acoperi gaura neagră de la Chindia. Subiectul tinde să devină plictisitor, într-o perioadă în care oamenii au cu totul alte priorități sau preocupări.
Chindia rostogolește niște datorii, născute dintr-un management neinspirat, iar toată lumea așteaptă să intervină factorii decizionali locali. Care și-au respectat obligațiile de plată cu vârf și îndesat, numai că e nevoie de o resursă financiară cu mult mai mare. Cum mediul privat stă retras, iar suporterii ocolesc stadionul, motivele sunt arhicunoscute, bugetul clubului respiră doar atunci când vin banii publici. Care merg imediat și în procent mare către bugetul de stat, pentru a acoperi datoriile gigant acumulate de club în ultimii ani.
În acest context, Marcel Ghergu pozează într-un președinte captiv și neputincios, cu puteri limitate și energii tot mai scăzute. Poate că nu mai este dorit în fruntea clubului, așa cum a lăsat să se înțeleagă unul dintre asociați. Au fost și alți conducători la Chindia, însă efectul a rămas același: regres sportiv și financiar.
Nu știu dacă Ghergu este vinovatul principal, însă arată cu degetul către singurii care susțin financiar acest club. Acum regretă că a revenit la Chindia. Poate că și asociații regretă că l-au readus.