Înaintea fiecărei competiţii, mai cu seamă de nivel Mondial, fiecare participantă îşi propune un obiectiv, în funcţie şi de valoarea pe care şi-o impune. Acum, înaintea semifinalelor (partida Franţa – Spania s-a disputat azi noapte şi vom reveni asupra ei), ne-am propus să vă prezentăm cu ce gânduri au plecat spre America cele patru semifinaliste, şi în ce măsură s-au realizat ele. Spania, campioana mondială din 2010, după ce s-a autointitulat câştigătoarea unui concurs de popularitate (parţial este adevărat), a declarat, prin antrenorul său, Luis de la Fuente, că vrea să-şi hipnotizeze adversarii cu pasele lor şi să le dea apoi „lovitura fatală”. Aproape nimic nu s-a adeverit, cu toate cã ibericii sunt în semifinalã. Nici „hipnoza” nu prea a funcþionat, pentru cã Lamine Yamal nu a atins forma de la Barcelona ºi nici lovitura fatalã, mai ales dacã ne referim la partida cu Capul Verde. Victoriile spaniolilor au fost normale, doar atât. Franþa s-a gândit sã-ºi sãrbãtoreascã titlul Mondial cu „o paradã cu autobuze decapotabile pe Champs Elysees”. Când citiþi aceste rânduri, ºtiþi dacã mai este posibil ca visul ei sã se îndeplineascã. Anglia sperã într-un „titul onorific de cavaler pentru Tuchel, dupã o victorie cu emoþii la lovituri de departajare în finalã, chiar împotriva Germaniei”. Britanicii îºi pot îndeplini visul, dar nu în faþa Germaniei, care este deja acasã. Dupã partida cu Argentina, din aceastã searã, vom vedea dacã „loviturile de departajare” din finalã se vor mai executa. Mult mai realiºti au fost argentinienii. Iatã optica lor. „Leo Messi îl va detrona pe Miroslav Klose ca golgheter all-time al Campionatului Mondial ºi va conduce Argentina spre un nou titlu”. Prima jumãtate a viziunii s-a adeverit, cealaltã urmeazã sã se întâmple, sau nu, la miezul nopþii. Declaraþiile prezentate seamãnã mult ºi cu temperamental nativ al popoarelor din care provin aceste echipe de top ale lumii. Latini, spaniolii ºtiu sã „pipereze” înþepãturile, lucru pe care îl fac chiar din adolescenþã (vezi unele declaraþii ale lui Yamal). Francezii, mereu cu gândul la sãrbãtori derulate pe celebrul lor bulevard, ºtiu sã munceascã pentru a se bucura. Englezii scot mereu poveºti tip „Dracula”, pentru cã fãrã dramatism viaþa lor devine monotonã. Iar argentienii au cea mai echilibratã viziune, motiv pentru care ºi poveºtile lor sunt aproape realitãþi.