Una dintre cele mai impresionante pagini ale Noului Testament este cunoscută sub numele de „Predica de pe Munte”. Aceasta cuprinde o serie de învățături rostite de Mântuitorul Iisus Hristos atât pentru ucenicii Săi, cât și pentru mulțimile venite să-L asculte. El a ales să vorbească de pe o înălțime, loc din care putea fi văzut și auzit mai bine de cei prezenți.
Prima preocupare asupra căreia Hristos atrage atenția este dorința exagerată a omului de a acumula cât mai multe bogății și de a le păstra numai pentru sine. El spune că nimeni nu poate sluji în același timp lui Dumnezeu și lui Mamona, simbolul banului, al lăcomiei, al egoismului și al atașamentului excesiv față de bunurile materiale. Prin urmare, bogăția nu este rea în sine, însă devine periculoasă atunci când se transformă într-o patimă. În asemenea situații, omul nu mai controlează banii, ci ajunge să fie dominat de ei, asemenea celui dependent de alcool, tutun sau droguri. Dumnezeu este bogat, însă Își manifestă bogăția prin generozitate.
A doua grijă menționată se referă la hrana și îmbrăcămintea omului. Înainte de a explica acest aspect, este necesară o clarificare a sensului unor cuvinte, deoarece o interpretare corectă a Sfintei Scripturi depinde și de o traducere cât mai fidelă. În multe ediții românești ale Noului Testament întâlnim formularea: „Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca sau ce veți bea, nici cu ce vă veți îmbrăca”. În trecut, limba română nu făcea anumite distincții semantice existente astăzi. Dacă am înțelege literal această poruncă, ar însemna să nu muncim și să nu facem nimic pentru a ne asigura cele necesare traiului, așteptând ca totul să ne fie oferit fără efort, asemenea păsărilor cerului sau crinilor câmpului.
Totuși, o asemenea interpretare ar contrazice numeroase pasaje biblice care subliniază că omul este chemat să lucreze și să contribuie atât la propria existență, cât și la binele comunității. Capacitatea de a munci este un dar primit de la Dumnezeu. De altfel, știm că Dreptul Iosif era tâmplar și își întreținea familia prin muncă.
Chiar și apostolatul, adică răspândirea Evangheliei printre popoare, reprezenta o activitate pentru care ucenicii au fost pregătiți și din care aveau dreptul să trăiască. Atunci când i-a trimis în misiune, Domnul le-a cerut să nu își ia cu ei bani sau provizii, amintindu-le că „vrednic este lucrătorul de plata sa”. Sfântul Apostol Pavel, deși recunoștea acest drept, a ales adesea să se întrețină prin propriul său efort. Deși avea o pregătire intelectuală deosebită, el practica meseria de făcător de corturi, lucrând uneori împreună cu Barnaba sau cu soții Acvila și Priscila.
Prin urmare, Hristos nu interzice grija firească pentru nevoile vieții. În realitate, sensul textului nu este acela de a nu ne ocupa de cele necesare, ci de a nu ne lăsa copleșiți de îngrijorare. Există o diferență între a te îngriji, care presupune o acțiune responsabilă, și a te îngrijora, care exprimă o stare de neliniște, teamă, frământare și stres.
Îndemnul Mântuitorului este susținut de un argument clar: Dumnezeu Tatăl cunoaște nevoile oamenilor și știe de ce au nevoie. Exemplul păsărilor cerului și al crinilor câmpului demonstrează că, dacă Dumnezeu poartă grijă de aceste făpturi care nu lucrează pentru existența lor, cu atât mai mult va avea grijă de oameni, cărora le-a dăruit inteligență și puterea de a munci.
După această introducere și după argumentele prezentate, pasajul se încheie cu una dintre cele mai frumoase concluzii ale Evangheliei: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, iar toate acestea se vor adăuga vouă”. Mesajul este limpede: relația dintre spirit și materie nu este una de excludere reciprocă, ci de prioritate. Ambele fac parte din existența umană, însă dimensiunea spirituală trebuie să ocupe primul loc.
Omul este chemat să caute mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, prezentă deja în viața Bisericii și care se va arăta în deplinătatea ei la sfârșitul veacurilor, precum și dreptatea Sa, adică iubirea și bunătatea prin care Dumnezeu L-a trimis în lume pe Fiul Său, Iisus Hristos, pentru ca, prin El, oamenii să primească și darul Duhului Sfânt.
Pr. Marcu Mihail, Parohia „Râul Alb”, comuna Râu Alb, Protoieria Târgoviște Nord