Duminica a Şasea după Paşti este ultima duminică din anul acesta bisericesc când ne salutăm cu cuvintele:,Hristos a Înviat!” şi răspundem:,,Adevărat a Înviat!”iar Evanghelia Duminicii a VI-a după Paşti, numită şi Duminica orbului din naştere, istoriseşte una dintre multele minuni de vindecare săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos, prin care se arată iubirea Lui pentru oamenii aflaţi în suferinţă, precum şi dumnezeirea Sa. El vindecă un om orb din naştere, dăruindu-i vederea trupească, însă, odată cu această vedere, îi deschide şi ochii sufletului sau ochii duhovniceşti, astfel încât cel care mai înainte fusese orb mărturiseşte că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Scopul principal al acestei Evanghelii este arătarea lucrărilor lui Dumnezeu, şi anume că Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Făcătorul lumii, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt l-a creat pe om la începutul lumii, şi că tot El este şi Lumina lumii , adică sensul ultim al vieţii, al existenţei universului şi umanităţii, că El este şi dătătorul vederii trupeşti sau fizice şi dătătorul vederii sufleteşti sau spirituale care se numeşte credinţă.
După ce i-a uns ochii cu tină, Iisus l-a trimis pe cel orb la scăldătoarea Siloamului din două motive: în primul rând, ca să arate celor prezenţi ascultarea şi credinţa orbului. Orbul din naştere nu a întrebat: cine mă va duce acolo dacă eu nu văd?; nici nu a întrebat: de ce trebuie să merg la scăldătoarea Siloamului? El a făcut ce i s-a cerut, adică a mers îndată acolo unde a fost trimis. Nu ştim cum a ajuns el acolo, cine l-a ajutat, părinţii lui ori vreun apropiat sau, mai degrabă, a mers până la scăldătoare şi a găsit-o, prin însăşi puterea cuvântului Mântuitorului. Al doilea motiv pentru care Mântuitorul l-a trimis pe cel orb la scăldătoarea Siloamului este ca să vadă cât mai multă lume că el a mers la scăldătoarea Siloamului în timp ce era orb. Ochii lui, fiind acum acoperiţi cu tină, atrăgeau şi mai mult atenţia mulţimii că este un nevăzător, dar după ce s-a spălat, împlinind cu multă smerenie şi multă credinţă ceea ce Iisus i-a poruncit, orbul din naştere s-a vindecat, a devenit văzător, iar multă lume care l-a văzut, l-a recunoscut. Deci orbul a fost trimis de Hristos la scăldătoarea Siloamului, care înseamnă trimis, pentru a deveni apoi un trimis sau misionar-mărturisitor al lui Hristos printre iudei. Vedem aici lucrarea minunată şi pedagogia sfântă a Mântuitorului Iisus Hristos Care foloseşte chiar oameni infirmi sau bolnavi ca să-I mărturisească dumnezeirea Lui, în timp ce unii oameni sănătoşi care se cred desăvârşiţi se împotrivesc Lui sau refuză să recunoască prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în El.
Evanghelia din Duminica Orbului pune în contrast izbitor lumina pe care Mântuitorul o dăruieşte acestui orb din naştere, şi invidia întunecată a fariseilor care nu-l iubeau pe Iisus. În această atitudine a fariseilor faţă de minunea săvârşită de Iisus, atitudine de invidie, ură, răzvrătire şi negare a minunii, se împlinesc cele spuse de Mântuitorul Hristos: „… Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd, să fie orbi” . Pentru că cel care nu văzuse nimic, încă de la naşterea sa, acum vede, şi mai mult decât aceasta, deşi nu văzuse scrise făgăduinţele venirii Mântuitorului, atunci când întreabă pe Cel ce-i dăduse lumina: „Cine este, Doamne, (Fiul lui Dumnezeu) ca să cred în El?”, iar Iisus îi răspunde: „L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este”, orbul mărturiseşte: „Cred, Doamne! Şi s-a închinat Lui”. Iar fariseii, cei ce vedeau cu ochii trupeşti, au ales să fie orbi, să nu vadă minunea vindecării orbului din naştere, ei care văzuseră cum cele scrise despre Mesia se împlineau în Iisus Hristos, totuşi acum preferau să nu vadă şi să fie orbi.
Cu alte cuvinte, Evanghelia ne arată că mai mare boală este necredinţa sau orbirea spirituală decât orbirea trupească sau fizică şi că mai uşor se vindecă cineva de orbirea trupească decât de orbirea sufletească a necredinţei. Prin urmare, vedem că Dumnezeu poate face dintr-un om infirm un dascăl, un misionar, un trimis al Său în lume. Dar vedem şi cât de mare este iubirea lui Dumnezeu şi cât de mare este lucrarea harului lui Dumnezeu în oameni. De aceea, împreună cu orbul vindecat mărturisim şi noi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor, şi, luminaţi de harul lui Iisus, ne închinăm Lui. Amin!
- Ciobanu Florian – parohia Pârvulești