Construcția europeană nu aparține exclusiv statelor membre și liderilor lor politici. Ea se sprijină pe sectorul privat, pe antreprenori, pe ONG-uri, pe universități, pe cetățeni activi. Am văzut cum Euractiv a creat punți între actori care, altfel, ar fi rămas în tabere opuse. La mesele rotunde organizate de-a lungul anilor, reprezentanți ai unor companii precum Shell au stat față în față cu organizații precum WWF. Nu pentru a-și arunca acuzații, ci pentru a căuta un limbaj comun. Rolul de mediator, asumat cu discreție, a fost una dintre cele mai valoroase contribuții ale acestui proiect.
Euractiv a crezut, de la început, în extinderea Uniunii Europene și în nevoia de a înțelege Estul continentului. În 2003, am avut șansa și responsabilitatea de a localiza conceptul în România. A fost o perioadă de muncă intensă, de construcție de la zero, de convingere a partenerilor că există nevoie pentru o astfel de platformă. În anii de preaderare, Euractiv.ro devenea o sursă de informare recomandată de autorități, un reper pentru cetățeni, pentru funcționari, pentru mediul de afaceri. Era dovada că și din Est se poate construi profesionist, european, relevant.
Privind în urmă, nu pot să nu remarc curajul unei idei lansate într-o perioadă în care internetul era încă la început, iar „media online” nu era un concept consacrat. Euractiv a pariat pe transparență, pe acces la informație, pe dezbatere argumentată. A fost și rămâne un spațiu în care opiniile pot fi diferite, dar regulile dialogului sunt clare.